In 1531, celebrul profesor de drept Andrea Alciato a publicat o carte de epigrame care a devenit foarte populara datorita versurilor lor spirituale si ingenioase. Autorii s-au grabit sa incerce sa imite succesul lui Alciato, in timp ce editorii au adaugat imagini la poezii pentru a face publicatiile mai atragatoare. Asa a inceput genul emblemata.
Emblema , sau cartile cu embleme, erau publicatii care combinau poezii scurte sub forma de epigrame, o veche mostenire latina, cu priceperea gravurilor in lemn pentru a ilustra sensul versurilor. Acest bloc de poezie si imagine a fost numit emblema, iar tema acestor embleme varia de la dragoste la legende, religie si politica. Datorita acestei versatilitati si combinatiei atragatoare de imagine si text, emblemele s-au raspandit rapid in toata Europa, devenind distractia preferata a cititorilor care se adunau pentru a dezbate semnificatia emblemelor.
Emblema si vastul sau patrimoniu
In timpul Renasterii in Europa, savantii si entuziastii din tarile care au pastrat ruine arhitecturale din Antichitate au devenit fascinati de istoria lor. In aceasta perioada s-a manifestat un interes general pentru Antichitate si istorie. Savantii italieni, in special, traiau in inima fostului Imperiu Roman si astfel au dezvoltat o adevarata admiratie si pasiune pentru vietile si modurile stramosilor lor. Cu toate acestea, a existat o mica problema cu aceasta.
Desi intelectualii din perioada medievala au fost mai aproape in timp de caderea Imperiului Roman si, prin urmare, mai aproape de mostenirea acestuia, ei au manifestat putin interes pentru acesta. In Evul Mediu, Antichitatea era vazuta ca ceva care trebuia modificat pentru a se potrivi cu valorile crestine. Din aceasta cauza, intelectualii medievali au fost foarte selectivi in ceea ce priveste scrierile si informatiile care urmau sa fie pretuite si transmise, selectand numai pe cele care se potrivesc unei naratiuni crestine.
De exemplu, Aristotel a fost adoptat rapid de intelectualii medievali, deoarece cea mai mare parte a filozofiei sale a fost adaptata pentru a fi compatibila cu crestinismul. Natura sistemului sau metafizic a permis acest lucru, deoarece era compatibil cu un Dumnezeu unic.
In timpul Renasterii, aceasta partinire a inceput sa se estompeze. Manuscrisele si obiectele antice au devenit de mare interes pentru colectionari, iar intelectualii au inceput sa traduca si sa reconstruiasca istorii, legende si povesti antice. In acest context, in interesul renasterii culturii si mostenirii din cele mai vechi timpuri, emblemata s-au nascut printr-o sansa a sortii. A combinat impulsul entuziasmului pentru Antichitate cu o cultura medievala deja existenta, care a supravietuit prin Renastere. Astfel, acest gen combina cu maiestrie o multitudine de influente pentru a crea ceva nou si unic.
Emblema , O sansa a destinului?
Crearea emblemata sau traditia emblemei este atribuita unui profesor de drept italian, Andrea Alciato (1492-1550). La fel ca majoritatea contemporanilor sai, Alciato era pasionat de istoria antica, in special de istoria romana si greaca. A studiat cu atentie latina si greaca veche, citind texte, povesti si poezii antice. Observand diferitele stiluri de scriere din cele mai vechi timpuri, s-a dedicat imitarii lor si crearii propriilor lucrari. Ii placea foarte mult epigramele latine, pe care le-a studiat si le-a scris ca un hobby. O epigrama este un scurt poem satiric cu un final plin de duh, care a fost foarte popular in Imperiul Roman printre poeti si comedianti.
Alciato a fost cel care a venit cu numele grecesc de emblemata pentru epigramele sale, imprumutand sensul cuvantului de la artizanii care isi decorau creatiile cu diverse incrustatii. Inventia emblemelor nu se datoreaza insa numai lui Alciato, ci si unui tipograf din Augsburg pe nume Heinrich Steiner, care i-a ilustrat si tiparit epigramele in 1531. Prin aceasta colaborare intre autor si tipograf s-a nascut ideea de emblemata sau emblema, ca cartea tiparita sub numele Emblematum Liber a avut un mare succes. A fost, probabil, o sansa a sortii pentru cei doi barbati sa fi avut aceste idei si sa fi colaborat.
Cartile cu embleme au atins apogeul popularitatii lor in secolele al XVI-lea si al XVII-lea, cu aproximativ 2.000 de publicatii publicate in Europa. Aceasta este o isprava grozava pentru un gen, deoarece, desi consumul de carti a crescut odata cu inventarea presei Gutenberg, realizarea de carti era inca un proces complex care a necesitat timp si fonduri pentru a fi finalizat.
Contextul emblemelor lui Alciato
Potrivit lui Alvan Bregman, o emblema sau emblemata are de obicei trei componente. Primul este un titlu scurt sau un titlu, numit motto, inscriptio sau lema. Al doilea este o ilustratie, numita pictura , iar al treilea este un text cu caracter moralizator si explicativ, numit subscriptio . Ultima parte a emblemei este denumita si epigrama, legand astfel genul de cultura Antichitatii.
Alciato a fost interesat de inscriptii inca din tinerete, transcriind inscriptii din jurul Milanului, pe care le va studia. Hobby-ul lui, ca si cel al multor intelectuali din vremea lui, a fost sa traduca epigrame din Antologia greaca in latina. Aceasta carte folosita de savanti a fost o colectie de poezii culese de savantul bizantin Maximus Planudes in 1301. Antologia a inclus peste 3.000 de poezii culese din surse inca din secolul al VII-lea i.Hr. Aceasta carte folosita de Alciato in timpul tineretii sale a avut un impact de durata asupra operei sale, deoarece diversi savanti au identificat mai mult de jumatate din epigramele si emblemele sale publicate ca fiind legate de poezii din Antologia Greaca . Diverse teme, imagini si versuri au fost folosite de Alciato in creatiile sale ulterioare, dovedind pana la care un autor renascentist a mers pentru a emula literatura clasica.
De ce au fost emblemele atat de populare?
Dupa cum am mentionat anterior, emblemata a fost un gen literar popular, deoarece a combinat literatura si imaginile pentru a transmite un punct spiritual cu un aspect moral. Prin urmare, nu este surprinzator faptul ca publicatiile au devenit atat de populare in randul publicului larg. Textele emblemelor erau scurte, deseori scrise intr-un limbaj simplu si comun, care ar fi fost inteles de majoritatea cititorilor alfabetizati. Epigramele au folosit jocuri de cuvinte amuzante si pline de duh pentru a se face memorabile si atragatoare, in timp ce mesajul transmis a fost placut si ceva de meditat. Aspectul moral al Emblemei era deosebit de apreciat intr-o societate care, desi incepea sa se deschida catre ideile „pagane” din Antichitate, avea radacini inerente in religia si morala crestina.
Pe langa aspectul textual, cel vizual era la fel de atragator, daca nu mai mult. Imaginile erau accesibile unui public mai mare, deoarece spectatorul nu trebuia neaparat sa fie alfabetizat pentru a se bucura de emblema. Nu trebuia decat sa te uiti la imagini pentru a-ti face o idee despre ceea ce au exprimat, deoarece majoritatea s-au bazat pe mitologie si analogii pentru a-si exprima punctul de vedere. Mai mult decat atat, aspectul estetic a jucat un rol in acest sens, deoarece oamenii au fost cel mai probabil atrasi de numeroasele ilustratii pentru ca erau intrigante si placute la vedere. Combinatia de text plin de duh si imagini complexe a oferit un format tentant care a jucat un rol important in ca emblemele sa devina un gen atat de popular.
Alte influente ale genului emblemei
Pe langa legatura lor evidenta cu Antichitatea, cartile cu embleme au si unele radacini medievale. Poemul plin de spirit, impreuna cu o imagine atragatoare, i-a facut pe oamenii de stiinta contemporani sa presupuna ca emblemata se inspira si din poemele mnemonice medievale. Calugarii si profesorii universitari din epoca medievala erau cunoscuti pentru a crea si a folosi poezii scurte si amuzante ca o modalitate de a ajuta studentii sa-si aminteasca notiuni sau concepte complicate. Astfel de poezii, de exemplu, erau extrem de populare si utile studentilor care s-au straduit sa-si aminteasca notiunile logicii aristotelice. Poezii sau zicale pline de spirit au fost folosite ca un fel de cod captivant, care semnifica anumite cuvinte cheie care il faceau pe elev sa-si aminteasca continutul. Mai mult, multe dintre aceste fraze aveau un aspect moral pentru a le face mai atragatoare sau mai memorabile.
O alta influenta a emblemei poate fi, de asemenea, legata de o tendinta timpurie a Renasterii a logicienilor si metafizicienilor de a ilustra teorii complicate intr-un format de imagine. Cel mai clasic exemplu este Arborele Cunoasterii, care enumera ierarhia disciplinelor intelectuale ca ramuri ale unui copac. Un alt astfel de exemplu se regaseste si in logica si pedagogia lui Petrus Ramus (1515-1572), care foloseste diagrame care urmeaza un aspect arborescent in acelasi scop, si anume amintirea. Astfel, modelul emblemei si cuplarea textului cu imaginea pot fi vazute ca legate de exemple si traditii vizuale anterioare.
Un gen popular in afara Italiei
Genul emblemata s-a raspandit rapid in alte parti ale Europei, unde a fost apreciat de publicul alfabetizat. Chiar si de cand au publicat cartile lui Alciato, tipografiile germane au vazut potentialul unor astfel de carti si s-au grabit sa investeasca in acest tip de publicatie. Zeci de editii ale operelor lui Alciato au fost raspandite in partea germanofona a Europei in timpul Renasterii tarzii. Dorind sa imite genul lui Alciato, diversi autori din diferite tari au inceput sa scrie epigrame si sa le aranjeze in format emblema. Unele au fost publicate o singura data, in timp ce altele au devenit foarte faimoase pentru emblemele lor si si-au castigat o reputatie pentru acest gen.
Pe langa Italia si Germania, care erau cunoscute ca centre de publicare a cartilor in Europa, Tarile de Jos (intai un teritoriu sub influenta Spaniei Habsburgice si mai tarziu sub numele de Republica Olandeza) devenea si un centru de publicare. Pe masura ce tensiunile dintre olandezii reformati si Spania catolica au crescut, o multime de tipografi au inceput sa fuga din Flandra spre nord (actualul teritoriu al Olandei). Acest lucru a dat un impuls industriei editoriale olandeze, care inca nu si-a facut un nume. Migrarea multor imprimante calificate a contribuit la incurajarea afacerilor si a concurentei pe piata cartilor. Pe masura ce imprimerii celebre precum Elzeviers si Blaeu s-au impus, industria olandeza a devenit o prezenta reala la targul anual de carte de la Frankfurt. Acest lucru, la randul sau, a incurajat autorii sa publice mai mult, ceea ce a dus la inflorirea genurilor precum emblemata .
Nebunia olandeza pentru Emblemata
In urma popularitatii cartilor cu embleme in Italia, olandezii au adoptat rapid acest gen si au excelat la el in timpul secolului al XVII-lea. Doi dintre cei mai populari si prolifici autori olandezi de embleme au fost PC Hooft si Jacob Cats. Au publicat mai multe carti cu emblemata care au devenit in cele din urma best-seller-uri. Genul a fost extrem de popular datorita accesibilitatii sale. Cititorii nu au avut nevoie de o educatie extinsa pentru a putea intelege sau decoda sensul emblemei. Asta nu inseamna ca unele embleme nu erau greu de descifrat si aveau nevoie de o interpretare suplimentara, dar in general nu a fost cazul. Atat in Hoft, cat si in Cats, vedem ca principalele teme ale acestor publicatii jucause si pline de spirit au o nuanta morala.
Cu toate acestea, principalul lor punct de vanzare este acela de relatabilitate. Oamenii s-ar putea raporta la scenariile prezentate in aceste embleme. Luptele zilnice si situatiile de viata au fost inspiratia pentru aceste versuri pline de spirit. Cititorul ar putea apela la embleme pentru a gasi raspunsuri sau o abordare umoristica a luptelor zilnice prin exemplele preluate din sau inspirate de povesti si legende antice de origine romana sau greaca.
Genul literar si artistic de emblemata este o inventie interesanta a Renasterii tarzii, care a inflorit mai ales in cursul secolului al XVII-lea. Genul a devenit foarte popular din mai multe motive. Emblemele au recuperat si au continuat o mostenire literara straveche, cea a epigramelor, servind totodata si ca instrumente educationale si de divertisment. Generatiile tinere ar putea fi educate atat in motive literare/vizuale antice, cat si in chestiuni de viata, societate, moralitate, religie si politica, citind aceste poezii scurte pline de spirit si incantatoare.
