Pentru civilizatiile antice, cum ar fi Babilonul si Sumer, un cod juridic scris ofera istoricilor o imagine clara a sistemelor lor juridice si a valorilor societale respective. Deoarece nu a fost descoperit niciun cod legal scris pentru Egiptul Antic, este necesar sa se caute dovezi alternative. Documentele existente ofera informatii despre regulile legale care au stat la baza tranzactiilor de zi cu zi. Texte precum Sebayt ofera, de asemenea, informatii despre relatia dintre religie si lege.
Legea egipteana antica se baza pe principiile lui Ma’at; o zeita care personifica calitatile adevarului, echilibrului, ordinii si dreptatii. Rolul unui faraon ca conducator a fost sa pastreze si sa mentina Ma’at, adoptand si sustinand legi pentru a asigura acest lucru. In acelasi mod in care legea unei tari trebuie sa se alinieze cu constitutia sa, legile din Egiptul antic trebuiau sa respecte principiile lui Ma’at. Vizirul justitiei era denumit Preotul de Ma’at, reflectand rolul central al acestor invataturi in sistemul juridic. In Vechiul Regat, preotii slujeau ca judecatori, desi in Regatul Mijlociu, judecatorii profesionisti slujeau in tribunalele din tot Egiptul. De la exemplele timpurii de acte scrise din Vechiul Regat pana la reformele legale rapide ale lui Bakenranef in perioada ptolemaica, cititi mai multe mai jos pentru cateva fapte surprinzatoare despre legea din Egiptul Antic.
1. Legea in Egiptul Antic: vinovat pana se dovedeste nevinovat
In Egiptul Antic, un individ acuzat de o crima era considerat vinovat pana cand isi putea dovedi nevinovatia. Principiile lui Ma’at au fost considerate cruciale pentru asigurarea echilibrului si ordinii in societate, astfel incat infractiunile erau pedepsite aspru. Desi procesul judiciar s-a schimbat substantial de-a lungul istoriei Egiptului Antic, Ma’at si alte mitologii au ramas esentiale pentru conceptul de justitie. Martorii au jucat, de asemenea, un rol central in instantele egiptene, iar mintile in calitate de martor era considerata o infractiune grava.
Desi procesele cu juriu au fost vazute in Grecia Antica din prima democratie ateniana din 590 i.Hr., juriile nu au format niciodata o componenta a sistemelor juridice din Egiptul Antic. Cea mai apropiata comparatie cu procesele cu juriu din Egiptul Antic a fost Keept, consilii de batrani care au judecat o gama larga de cazuri legate de cereri cu valoare redusa si dispute locale. Cazurile mai grave legate de acuzatii de infractiuni precum jaf de morminte sau crima au fost trimise unei instante superioare supravegheate de vizir.
2. Ierarhia judiciara
Egiptul avea un sistem judecatoresc ierarhic. Probleme juridice mai putin grave ar fi audiate de Seru, un consiliu de batrani care sta ca judecatori in zonele rurale. Un consiliu de batrani, cunoscut sub numele de Keept, statea zilnic in capitala unui district. Aceste audieri au acoperit o gama larga de chestiuni juridice, de la litigii de proprietate pana la acuzatii penale. Problemele care nu puteau fi rezolvate in Seru ar fi de asemenea trimise catre Keept. In cazuri rare, cazurile au fost transmise unei curti imperiale numita Djadjat, care a audiat cazurile referitoare la cele mai grave sau incarcate din punct de vedere politic.
Faraonii erau cea mai inalta persoana din ierarhia juridica a Egiptului Antic si numeau un vizir pentru a supraveghea administrarea practica a justitiei. In Mintea Egiptului , Jan Assman a declarat: „ dreptatea (in Egiptul Antic) se refera la o viata in armonie cu structurile conjunctive care fac comunitatea posibila ”. Era considerata responsabilitatea faraonului sa se asigure ca aceasta armonie era mentinuta. Aceasta insemna ca, pentru a mentine Ma’at, faraonii aveau puterea suprema in adoptarea legilor, solutionarea disputelor si numirea functionarilor care sa indeplineasca aceasta functie.
3. Scribii au fost esentiali in procesele juridice
Desi nu a fost descoperit niciun cod legal scris pentru Egiptul Antic, din inregistrarile istorice reiese clar ca scribii au fost esentiali in procesele legale. Unul dintre rolurile lor era furnizarea de informatii procedurale. Scribii erau insarcinati cu redactarea testamentelor si a altor contracte legale. Un alt rol important al scribilor in procesul legal a fost documentarea proceselor. Unul dintre cele mai faimoase cazuri din istoria Egiptului Antic implica uciderea lui Ramses al III-lea intr-un complot esuat de a-l plasa pe tron pe printul egiptean Pentawer.
In calitate de al doilea faraon din dinastia a XX-a, Ramses al III-lea a prezidat Egiptul intr-o perioada de tulburari semnificative. In mijlocul acestor tulburari, Tiye, una dintre sotiile lui Ramses, si Pebakkamen, un oficial de rang inalt al curtii, au condus o conspiratie pentru a urca pe tron pe Pentawer. Desi Ramses a fost ucis, conspiratia a fost descoperita, iar urmatorul proces a fost unul dintre cele mai bine documentate din istoria Egiptului Antic. Procesul este documentat in Papirusul Judiciar din Torino. Ramses al IV-lea a numit 15 magistrati pentru a judeca cazul care a avut loc in cinci procese si a dus la executarea a 28 de persoane.
4. Legile privind egalitatea de gen
In comparatie cu alte sisteme juridice din lumea antica, sistemul juridic al Egiptului era remarcabil pentru tratamentul egal al barbatilor si femeilor. Femeile erau considerate legal egale cu barbatii in instanta si puteau cumpara, vinde si lasa mostenire proprietati. Aceasta egalitate juridica a continuat sub dominatia greaca in perioada ptolemaica, totusi, cand Egiptul a devenit o provincie romana dupa batalia de la Actium din 31 i.Hr., aceste legi au fost abandonate. Legi comparabile cu privire la proprietatea egala a proprietatii nu au fost revazute pana in secolul al XIX-lea in Europa si America.
Aceasta egalitate s-a reflectat si in legile casatoriei. Barbatii si femeile puteau detine impreuna proprietati in casatorie. Atat barbatii, cat si femeile puteau initia un divort si, desi barbatii erau obligati sa plateasca o amenda pentru divort, femeile nu erau obligate sa o faca. Daca adulterul a dus la divort, partea in vina a fost obligata sa renunte la cota sa din proprietatea comuna. Desi aceste legi in Egiptul Antic erau relativ progresive in comparatie cu alte civilizatii antice, din punct de vedere societal, a existat inca o prapastie larga in tratamentul barbatilor si femeilor in societatea egipteana antica.
5. Rolul preotilor in sistemul juridic
De-a lungul istoriei Egiptului Antic, preotii au avut rolul de judecatori reflectand centralitatea religiei in sistemul juridic. In mitologia egipteana, se credea ca zeii traiau in temple. Deoarece preotii erau considerati capabili sa comunice cu zeii, acest lucru a oferit autoritatea de a raspunde cazurilor legale. Pe vremea Regatului Nou, in 1550 i.Hr., oracolele au jucat un rol semnificativ in sistemul juridic. O statuie publica a unui Dumnezeu ar fi purtata de preoti si ar raspunde unui caz fie prin miscare, fie aratand catre un raspuns pe un document. Pe langa raspunsul la cazurile legale, oracolele au fost folosite pentru a oferi raspunsuri la probleme importante ale statului, cum ar fi planurile militare.
Un papirus care documenteaza un proces din secolul al II-lea i.Hr. descrie trei preoti actionand ca judecatori intr-o disputa de pamant. Avand loc in perioada ptolemaica, a fost prezent si un oficial de stat ptolemaic pentru a supraveghea procesul. Aceasta arata ca si dupa ce Alexandru cel Mare a cucerit Egiptul, procesele si obiceiurile judiciare anterioare au fost mentinute. Fiind unul dintre cele mai vechi procese complet documentate, acest proces subliniaza diferenta dintre procesele judiciare din Egiptul Antic si Grecia Antica. Procesele cu juriu din Grecia au subliniat importanta guvernarii democratice pentru societatea ateniana, in timp ce procesul judiciar din Egipt a reflectat opinia conform careia preotii ar putea avea acces la adevarul absolut.
6. Reforme juridice
Exista dovezi ale unor reforme legale rapide sub unii faraoni in istoria Egiptului. Un cont controversat, acum disputat, inregistreaza ca Bakenranef a efectuat reforme agrare funciare si a abolit sclavia datoriei. Relatarea provine de la Diodor din Grecia Antica si istoricii au speculat ca el a inventat-o pentru a-si sustine pozitiile ideologice. Textul, al istoricului Hecateus din Abdera, pe care Diodor a intemeiat aceasta afirmatie, s-a pierdut acum.
7. Legea in Egiptul Antic: jefuirea mormintelor era obisnuita
Un fapt surprinzator despre Egiptul Antic este ca, in perioada dinastica timpurie, jefuirea de morminte era larg raspandita si reprezenta o problema serioasa pentru stat. Problema a fost atat de raspandita incat proiectele interne ale piramidei regelui Djoser, prima piramida construita vreodata, au inclus planuri de prevenire a jafului. O marturisire a unui zidar pe nume Amenpanufer, inregistrata in Papyrus Leopold-Amherst, acuzat ca a jefuit un mormant datat 1110 i.Hr. subliniaza natura sistemica a acestei probleme in Regatul Mijlociu. Amenpanufer descrie plata de mita pentru a evita pedeapsa si continuarea jefuirii mormintelor.
Aceasta marturisire este, de asemenea, interesanta, deoarece arata o lipsa de preocupare pentru Ma’at, principiile care subliniau legea in Egiptul Antic. In mitologia egipteana, era necesar sa traiesti in conformitate cu principiile lui Ma’at pentru a trece prin Sala Judecatii in viata de apoi. Unii istorici au sugerat o legatura cauzala intre o scadere a credintei religioase in Egiptul Antic si o crestere a jefuirii de morminte. Acest lucru a fost contestat, totusi, deoarece multe civilizatii vad comportamente predominante care contrazic opiniile religioase larg raspandite si sunt in schimb motivate de preocupari mai imediate.
