Nascut la Praga in 1883, Franz Kafka a devenit major la inceputul secolului al XX-lea si a devenit unul dintre scriitorii de seama. Lucrarea sa reuneste zilnic si incredibilul, invitand cititorul sa-si provoace ideile despre natura umana, politica si societate.
Din nefericire, viata lui Kafka a fost, in multe privinte, la fel de bantuitoare ca si povestile lui. Acest articol dezvaluie tot ce trebuie sa stiti despre acest mare autor, viata lui si mostenirea sa.
10. Franz Kafka a avut intotdeauna o pasiune pentru literatura
Kafka a citit cu voce tare inca de la o varsta frageda si, cand a ajuns la universitate, explora texte in greaca, franceza, idis, ceha si, bineinteles, germana natala. Printre autorii sai preferati s-au numarat doi dintre cei mai mari scriitori ai istoriei: Fiodor Dostoievski si Johann Wolfgang von Goethe. Tanarul Kafka nu stia ca va continua sa se alature randurilor lor in canonul literaturii mondiale.
La universitate, Kafka a inceput initial sa studieze chimia, dar in curand a trecut la drept. Se crede ca schimbarea ar fi putut fi inspirata de cursul mai lung de drept, care i-a oferit lui Kafka timp suplimentar pentru a urma cursurile de care era cu adevarat interesat (studii germane si istoria artei) si pentru a scrie.
9. Faimosul sau studiu pentru Metamorfoza
Povestile lui Kafka au loc in lumi care sunt atat familiare, cat si straine, dar ceea ce face ca povestile lui Kafka sa fie atat de profunde este ca sunt intemeiate in realitate. In fiecare naratiune, fie personajele, decorul, fie situatia este ancorata in lumea reala, ceea ce ne permite sa ne raportam la ele. Dar exista intotdeauna o intorsatura semnificativa care trage covorul de sub picioarele noastre.
Una dintre cele mai cunoscute nuvele ale sale, de exemplu, este „Metamorfoza”. In ea, el povesteste despre un vanzator normal care se trezeste intr-o dimineata si se trezeste transformat in mod inexplicabil intr-o insecta uriasa. Orice altceva din naratiune ramane complet obisnuit: familia lui este la fel de socata ca si noi, lumea merge mai departe ca de obicei, iar vanzatorul insusi pastreaza chiar si puterile cognitive ale unui om. Scrisa in 1912, „Metamorfoza” este considerata una dintre cele mai importante lucrari de fictiune din secolul XX, deoarece ne incurajeaza sa explorem ce inseamna a fi uman.
Kafka realizeaza echilibrul perfect intre realism si fantastic, ceea ce obliga cititorul sa reevalueze perceptiile noastre despre lume. Prin aceasta tensiune, el exploreaza teme de izolare, brutalitate, vitejie si transformare.
8. El a refuzat sa-si lase slujba sa ia in calea scrisului
Scrisul era atat de important pentru Kafka, incat el a numit-o propria lui „forma de rugaciune” si nimic atat de banal ca o slujba nu avea sa stea in calea inchinarii sale.
In 1907, s-a alaturat unei companii de asigurari unde a devenit profund nefericit. Orele lungi i-au lasat putin timp sa scrie, asa ca si-a dat demisia dupa doar un an. In schimb, Kafka si-a gasit un loc de munca la institutul de asigurari de stat, unde si-a terminat munca la ora 14, dandu-i toata dupa-amiaza sa se concentreze pe scris. S-ar putea sa-i fi dat, de asemenea, ceva inspiratie pentru unele dintre naratiunile sale mai ciudate si mai intortocheate: rolul sau a fost sa investigheze ranile suferite de muncitorii industriali, ceea ce inseamna ca a intrat in contact cu o multime de degete pierdute, membre taiate si corpuri zdrobite.
7. S-a inconjurat de oameni asemanatori
In timp ce studia, Kafka si-a format un grup apropiat de prieteni, pe multi dintre care i-a cunoscut printr-o societate de literatura care organiza discutii, lecturi si discutii despre carti si arte. Cativa dintre acesti prieteni aveau sa devina, de asemenea, scriitori importanti, printre care Max Brod, Felix Weltsch, Franz Werfel, Oskar Baum si Ludwig Winder. Mult dupa zilele lor de universitate, acest grup avea sa fie cunoscut sub numele de „Cercul apropiat de la Praga”.
Pe masura ce si-a inceput cariera, reteaua de socializare a lui Kafka s-a extins in oras si in curand a intrat in contact cu cei mai importanti scriitori, poeti si actori ai sai. Printre acestia se numarau Albert Ehrenstein si Otto Pick, care, ca si Kafka insusi, erau ambii membri ai comunitatii evreiesti din Praga.
6. Limbajul lui Kafka forteaza cititorul sa contemple marile intrebari
Exista multe moduri de a interpreta povestile lui Kafka: depinde de noi sa alegem ce facem despre insecta uriasa din „Metamorfoza”, dispozitivul de tortura din „In colonia penala” sau crima nespecificata din „Procesul”.
In mod similar, limbajul lui Kafka ne incurajeaza sa exploram o varietate de alternative. Cuvantul folosit pentru a descrie creatura in „Metamorfoza”, de exemplu, este Ungeziefer . Majoritatea traducerilor in limba engleza deriva acest lucru ca „insecta” sau „parazita”, dar inseamna literal „o fiara nepotrivita pentru sacrificiu”, care poarta o serie de conotatii diferite. De asemenea, natura gramaticii germane inseamna ca Kafka ar putea folosi propozitii incredibil de lungi, cu cele mai importante cuvinte plasate chiar la sfarsit. Efectul este de a mentine cititorul sa ghiceasca, sa se intrebe si sa se gandeasca cat mai mult timp posibil.
Aceste ciudatenii ale limbajului sunt uneori imposibil de tradus, dar merita remarcat ca chiar si la nivelul cuvantului individual, Kafka vrea sa-si mentina cititorul intr-o stare constanta de curiozitate.
5. Politica si religia au jucat un rol semnificativ in viata si scrierile sale
Evenimentele politice de la inceputul secolului al XX-lea i-au dat lui Kafka mult de gandit. Rasturnarea tarului si aparitia comunismului in Rusia au fost deosebit de importante, mai ales pentru un autor care traia in ceea ce avea sa devina o zona cheie a blocului socialist de Est. Chiar daca este larg de acord ca aceasta situatie politica a avut un impact asupra lucrarii lui Kafka, oamenii de stiinta inca se cearta aprig despre exact care a fost acel impact. Unii spun ca povestile lui bat in joc capitalismul occidental, in timp ce altii le vad ca pe un atac impotriva ideologiei socialiste fara compromisuri. Inca o data, sensul lucrarii lui Kafka este dezbatut.
Experienta sa la Praga ca evreu vorbitor de germana a insemnat ca Kafka a fost expus la o serie de culturi inca de la o varsta frageda. Chiar daca era un autoproclamat ateu, mostenirea sa evreiasca l-a determinat sa exploreze o serie de scriitori idis. In special, primul sau roman incomplet, care a fost publicat ulterior sub titlul „Amerika”, a fost inspirat de teatrul idis si a explorat sensul familiei, mostenirii si acceptarii sociale.
4. Viata lui a fost trista afectata de boala
In timpul Primului Razboi Mondial, Kafka a incercat cu curaj sa se alature armatei, dar a fost interzis de o serie de probleme medicale in curs. Cea mai grava a fost tuberculoza cu care fusese diagnosticat in 1917. Acest lucru s-a inrautatit in cele din urma atat de rau incat locul de munca l-a pus pe o pensie anticipata, iar Kafka si-a petrecut majoritatea anilor ramasi in diferite unitati medicale si terapeutice.
In ciuda suferintei sale, Kafka a continuat sa scrie, producand numeroase povestiri din ferma surorii sale, unde locuia in grija ei. Cand starea lui s-a inrautatit, insa, a fost mutat intr-un sanatoriu profesionist de langa Viena, unde a avut un final regretabil.
Se crede ca cauza sumbra a mortii lui Kafka in iunie 1924 a fost foametea. Boala lui facea sa fie prea dureros pentru a inghiti si, in acel moment, nu exista alta modalitate de a-si furniza organismului nutrientii esentiali. Povestea finala a lui Kafka, scrisa pe patul de moarte, se intituleaza „Un artist al foamei”; se concentreaza asupra unui interpret care atrage multimi cu capacitatea sa de a nu manca zile in sir.
3. A suferit si de tulburari mintale
Alaturi de bolile sale fizice, se crede si ca Kafka a suferit de o gama larga de probleme de sanatate mintala. Ulterior, analistii au speculat ca ar fi avut o tulburare de personalitate limita, insomnie psihofiziologica, tulburari de alimentatie si chiar schizofrenie. Dovezile pentru aceste conditii se gasesc in stilul sau de scris, relatarile personale si anecdotele furnizate de cei mai apropiati si dragi. In scrierile sale personale, Kafka admite ca s-a gandit la sinucidere la inceputul secolului al XX-lea, iar povestile sale arata o mare preocupare pentru moarte.
Mai mult, Kafka si-a ars marea majoritate a propriei opere si, pe patul de moarte, a cerut ca prietenul si editorul sau Max Brod sa-si distruga toate scrierile ramase: „Tot ce las in urma mea… sub forma de jurnale, manuscrise, scrisori proprii si ale altora), schite si asa mai departe, urmeaza sa fie ars necitit’. Desi Brod nu a respectat dorinta pe moarte a lui Kafka, instructiunile sale transmit un sentiment profund si tragic de lipsa de valoare.
2. Desi necunoscut in timpul vietii, reputatia sa a crescut dupa moarte
Desi admirat in cadrul grupului sau de prietenie ca un scriitor bun si un personaj interesant, munca lui Kafka a fost cu greu recunoscuta in timpul vietii sale. Probabil ca 90% din el a fost ars si putin din restul publicat.
Dupa moartea sa, totusi, lumea a inceput sa-l aprecieze pe Kafka, iar faima sa s-a accelerat in a doua jumatate a secolului al XX-lea. Povestile sale au fost publicate in intreaga lume si traduse (cu dificultate) in peste 40 de limbi. Atat de proeminenta este mostenirea lui Kafka, incat adjectivul eponim „Kafkian” este folosit in mod obisnuit pentru a descrie situatii sau evenimente suprareale, ciudate, care oglindesc naratiunile sale bizare.
El este celebrat in special in orasul natal, Praga, care se mandreste cu doua monumente care sarbatoresc autorul, precum si Muzeul Kafka, infiintat in 2005 si dedicat vietii si operelor sale. In plus, orasul acorda in fiecare an Premiul Franz Kafka, al carui beneficiar castiga 10.000 de dolari si o crestere semnificativa a reputatiei.
1. Franz Kafka este poate cel mai influent scriitor al secolului al XX-lea
In ciuda vietii sale scurte, Kafka a lasat una dintre cele mai puternice mosteniri ale literaturii. Multi dintre cei mai importanti scriitori ai secolului al XX-lea din intreaga lume sunt datori pentru povestile sale bantuitoare, inclusiv Nabokov, Marquez, Borges, Camus si Satre. Vechiul sau prieten, Max Brod, a sustinut ca epoca va ajunge in cele din urma sa fie cunoscuta drept „secolul lui Kafka”.
Interesant, in ciuda importantei sale, Kafka nu este unul dintre acei scriitori citati omniprezent. De fapt, este destul de rar sa gasesti o singura linie referita. In schimb, ideile si stilul lui sunt cele care continua sa inspire. Scriitorii si artistii de mai tarziu au luat nota de curiozitatea existentiala si de perspectiva unica a lui Kafka, canalizand-o in propria lor lucrare, astfel incat publicul sa fie facut sa-si puna la indoiala presupunerile si sa ia in considerare diferite interpretari. In acest fel, Kafka a fortat generatii de cititori sa-si reevalueze opiniile si a oferit un nou mod de a aborda lumea prin literatura.
