S-a intamplat pe 14 septembrie, acum 150 de ani. Karl Marx (1818-1883) finaliza dovezile de galera ale unui volum la jumatatea drumului dintre tratatul de economie si filozofie politica care avea sa ajunga sa devina una dintre cele mai influente si actuale lucrari ale timpului contemporan. A fost volumul 1 din Capital si ceea ce a inceput ca o incercare de a dezvolta o teorie economica pentru a explica prima mare criza a capitalismului (1830) a condus la un instrument lucid de transformare sociala.

Inutil sa spun ca adancimea acestei descoperiri ajunge in zilele noastre. Greu de explicat probleme contemporane precum nesiguranta locului de munca, epuizarea resurselor naturale sau efectele tehnologiei fara a tine cont de tala profetica care ne preocupa. Turbo-capitalismul rampant care a dat fata in fata cu ultima mare criza a ajuns sa invie din morti concepte, precum lupta de clasa, pe care multi scutieri ordoliberali le credeau ingropate.

Dupa cum subliniaza editorul Constantino Bertolo, „criza din 2008 ar fi intr-un anumit fel marea mahmureala a acelui capitalism beat. In mijlocul acestei mahmureli, in care inca mai traieste o buna parte a societatii, cei resentiti si revoltati de efectele acelei crize isi indreapta privirea spre Marx, nu spre Marx academic sau catre Marx beatificat de oficialismul marxist, ci lui Marx revolutionar, cel care vrea sa transforme lumea si presupune ca aceasta transformare poate fi realizata doar de lumea muncii.

Intr-adevar, Capitalul nu este doar un cadru teoretic de o importanta incontestabila, este si un apel la actiune. In cuvintele lui Eddy Sanchez, directorul Fundatiei de Cercetare Marxist, „avem de-a face cu o lucrare care nu este despre teorie pura, asa cum este inteleasa in programele universitare; nici ca ghiduri ale actiunii politice, asa cum vad majoritatea criticilor celui dintai. Ceea ce propune Marx este: Sa intemeieze si sa formuleze rational un proiect de transformare a societatii”.

„Daca Marx vinde bine, inseamna ca societatea merge prost”

Valabilitatea si recuperarea El Capital —vanzarea primului dintre cele trei volume s-a triplat din 2005— are pentru Sanchez foarte mult de-a face cu esecul acelei vechi dogme neoliberale care intelegea sistemul economic contemporan ca o entitate cu autoreglementare. aptitudini . „Marx arata ca criza este un element consubstantial al sistemului capitalist insusi, revitalizarea lui are foarte mult de-a face cu asta, cu acel caracter ciclic pe care crizele il au in capitalism”. Ceva pe care istoricul german Jorn Schutrumpf a stiut sa sintetizeze perfect: „Daca Marx vinde bine, este ca societatea merge prost”.

Astfel, vesnica intoarcere a acestei lucrari cheie de astazi raspunde unei cautari de manere in vremuri mai mult decat tulburi. Un balsam pentru cei dezmosteniti, dar si si in acelasi timp un manual de instructiuni pentru emancipare. „Citirea lui Marx este o experienta vitala, subiectiva si politica in care timpul istoric care are loc in momentul lecturii trebuie sa intervina in acea lectura, confruntand cu situatii, intrebari si raspunsuri”, explica Bertolo.

Fara unt, fara rachete… Plus valoare

Profesorul Fernandez Liria, coautor cu colegul academic Luis Alegre de la Ordinul „El Capital” (Akal) stabileste o analogie curioasa cu mecanica clasica newtoniana pentru a explica care este, probabil, marea descoperire a lui Marx. Dupa cum a postulat fizicianul englez, corpurile nu trebuie tratate izolat, ci in conformitate cu o lege universala care le leaga. „Marx ne explica ca, in modul de productie capitalist care caracterizeaza societatea moderna, bogatia nu apare doar ca o imensa acumulare de marfuri; acele marfuri pot fi rachete sau unt, dar, in primul rand, ceea ce face este sa produca plus-valoare”.

Se deschide astfel usa spre ceea ce a fost exploatarea muncitorului. Un concept ale carui derivate ajung in zilele noastre fara a fi nevoie sa ne gandim la fabricile victoriane sau la mineri galezi. Cu alte cuvinte; Impactul precaritatii ca element structural al pietei noastre de munca a fost deja prezis de Barba in urma cu un secol si jumatate.

O logica a capitalului care, dupa cum subliniaza doctorul in filozofie Clara Serrano, „se bazeaza pe violenta, deoarece nu poate functiona decat odata ce majoritatea populatiei a fost deposedata de conditiile sale de existenta, astfel incat sa nu existe o alta forma de supravietuire decat a merge pe piata muncii”.