Pestera balaurului Solomat. Pestera Ghetarul Scarisoara

Categories CulturaPosted on

La 32 de km amonte de Campeni, pe raza comunei Grada de sus, județul Alba, se afla cel mai mare ghețar subteran din Romania, Ghețarul de la Scarișoara sau Peștera Scarișoara. Numele de „Scarișoara” provine de la comuna Scarișoara situata 16 km mai jos, de care aparținea administrativ in vremea cand a fost numita.

Ghețarul de la Scarișoara este al doilea ca marime din Europa. Cu o vechime de peste 3.500 de ani, formandu-se in perioada Mezozoicului. Este un ghețar de tip static aflat pe fundul unei prapastii a carei gura de 60 de metri se deshide in mijlocul padurii.

O legenda spune ca, in vremurile stravechi traia un balaur numit Solomat, iar acesta fura cate-o fata frumoasa in noaptea de Anul Nou și o ascundea intr-un palat de gheața pe care nici unul din localnici nu a avut ocazia sa il vada.

Curioși din fire, știind de legenda, am incercat sa ajungem la palatul de gheața.

„Gura ce inghite padurea”

Ușor, ușor coboram in rapa abrupta pe treptele ce erau „lipite” de peretele haului, o parte dintre ele erau facute din fier și o parte din lemn. Pe timpul coborarii noastre incepusem sa simt ca frigul iși face simțita prezenta, iar balustrada de fier a inceput sa se lipeasca de mainile noastre. Deodata ,,țipa” o pasare de trei ori, de parca anunța venirea noastra. Pașind cu atentie pe trepte și cu privirea indreptata catre intrarea palatului de gheața, ne puneam intrebari despre ce o sa gasim acolo.

Intram ,,timizi” in pestera, amutiti de linistea ce domnea in palatul de gheata, la nici 3 metri de intarea in palat, auzim “clipocind” cu putere picaturi de apa ce loveau o “mireasa” care isi privea odrasla. Blestemata parca, de acest balaur, sta linistita intr-un ,,colt” si isi priveste neincetat pruncul pe care il tinea in brate.

Dar de ce o fi inghetata? A vrut sa fuga? Sunt intrebari la care nu am gasit un raspuns.

La nici 10 metri parca un altar de gheata iesit in mijlocul pesterii ne anunta ca ne apropiem din ce in ce mai mult de “sala tronului” unde isi face veacul acest balaur.

“In cautarea lui Solomat”

Cu cat mergeam mai mult, cu atat era mai putina lumina in pestera. Lumina oferita de ,,licuricii” palatului iesiti ca niste tarusi din gheata aflati pe peretii pesterii ne dadea o teama imensa.

Indereptandu-ne usor spre capatul palatului, unde muzica oferita de apa ce lovea gheata din pestera si linistea deplina ne-a facut sa ne pierdem vocea, de odata auzim o “lovitura” puternica ce ne-a indreptat privirea catre capatul pesterii, zicand ca daca ne va prinde Solomat va arunca peste noi blestemul de gheata, asa ca ne-am luat inima in dinti si am luat-o tiptil, tiptil pe cararea care ducea inspre ,,Sala tronului“ unde credem ca o sa dam nas in nas cu balaurul Solomat.

“L-am gasit pe Solomat?”

Ajunsi in fata “Salii tronului” am dat nas in nas cu formatiuni din gheata, mai degraba o opera al lui Solomat, domnite ce au cazut prada acestui balaur si slujitoriilor lui, doar picaturile care cad de pe tavanul pesterii, le tin companie acestor formatiuni de gheata, ce stau neclintite ani de-a randul, ce ne “spun,, ca acest balaur lipseste de zile bune lasand in urma lui o pestera ce ii poarta ani de-a randul legenda ce aduce aminte de acest Solomat.