De – a lungul istoriei artei si a numeroaselor sale forme, artistii au fost intotdeauna interesati de reprezentarile lumii naturale. Fie ca sunt peisaje pasnice sau furtuni dramatice uimitoare, pe masura ce preocuparile legate de starea sanatatii mediului au inceput sa creasca in secolul al XX-lea, artistii au inceput sa-si adapteze reprezentarile si expresiile naturii. Acesti artisti au inceput sa dezvolte lucrari care exprimau si atrag atentia asupra problemelor schimbarilor climatice si poluarii, colaborand adesea cu mediul fizic insusi.
Miscarea de arta ecologica
Arta ecologica, cunoscuta si sub numele de arta ecologica sau chiar arta schimbarilor climatice, poate fi definita ca o serie de practici artistice care implica reprezentarea si exprimarea problemelor ecologice ale schimbarilor climatice, poluarii si teme similare care implica deteriorarea sanatatii mediului. .
Aceasta miscare a castigat o atractie semnificativa in anii 1990, deoarece artistii, impreuna cu restul societatii, au inceput sa discute despre modul in care fiintele umane afecteaza mediul in care traiesc.
Miscarea de arta ecologica se uita la abordarea istorica a descrierii naturii in arta, precum si la reprezentarile mai recente care implica expresii mai ecologice si motivate politic, celebrand legatura artistului cu natura, cu utilizarea materialelor naturale.
Incepand cu anii 1990, miscarea de arta a mediului s-a indepartat de la expresiile mai formale, catre reprezentari mai profunde care descriu expresii ale sistemelor, proceselor si fenomenelor in legatura cu preocuparile socio-ecologice. Aceasta expresie integrata sa dezvoltat initial in anii 90 ca o pozitie etica asupra problemei. Se intelege a fi o expresie a relatiei cu reprezentarile istorice ale pamantului sau Land art , precum si domeniul artei ecologice.
Avand in vedere subiectul sau, miscarea include atat stiinta, cat si filozofie, implicand mediile traditionale, precum si noi, in reprezentarile sale despre mediu.
Exemple de acestea sunt peisajele mai naturale din zonele rurale, precum si mediile suburbane si urbane mai industrializate. Miscarea a castigat un loc foarte proeminent in domeniul artei, devenind punctul focal al multor expozitii contemporane din intreaga lume, pe masura ce conversatiile despre problemele schimbarilor climatice si preocuparile legate de mediul global s-au extins.
Istoria ecologistului Art
Mediul fizic si natural si-a avut intotdeauna locul in domeniul artei, revenind la picturile rupestre din paleolitic , care prezentau adesea reprezentari de animale sau plante; lucruri din natura care ar avea importanta pentru stilul de viata preistoric. Pe masura ce arta si formele sale au evoluat de-a lungul secolelor, expresiile mediului natural au fost vazute prin forme precum picturile de peisaj , care l-au implicat pe artist sa picteze un mediu asa cum statea in fata lui, dezvoltand o conexiune profunda cu mediul inconjurator fizic.
Acest lucru poate fi vazut in picturile lui John Constable, precum „Cloud Study: Stormy Sunset” (1821 – 1822), precum si in seria mai industrializata a lui Claude Monet din Londra, precum „Houses of Parliament” (1904).
Cu toate acestea, pe masura ce societatea a devenit mai constienta de mediul sau fizic si de problemele ecologice cu care se confrunta, arta ecologica a trebuit sa se adapteze. Pictori contemporani de mediu precum Diane Burko si Alexis Rockman au incorporat aceste probleme in lucrarile lor, pentru a atrage atentia si a aprinde o discutie despre modul in care fiintele umane si industrializarea in continua crestere au afectat negativ mediul fizic. Opera lui Burko este cunoscuta in special pentru reprezentarea fenomenelor naturale, precum si pentru modul in care se schimba in timp.
Aceste reprezentari despre trecerea timpului nu numai ca transmit probleme ecologice, ci aduc si atentia asupra problemei schimbarilor climatice. Rockman este venerata pentru peisajele ei, care exprima o viziune cinica si satirica asupra schimbarilor climatice si asupra modului in care fiintele umane provoaca daune mediului, cu un accent deosebit pe ingineria genetica; modul in care oamenii manipuleaza alte specii pentru propriul lor castig.
Odata cu deteriorarea constanta a mediului si discutia globala extinsa, pictorii si artistii de mediu au inceput sa-si adapteze arta.
Artistii au inceput sa exprime felul in care mediul moare, mai degraba decat sa-si exprime pur si simplu frumusetea. Miscarea este remarcata ca a aparut in anii 1960, cu artisti proeminenti printre care Jean-Max Albert, Nils Udo, Piotr Kowalski si Robert Smithson .
O explicatie a artei de mediu
Arta ecologica este un concept foarte larg, mai degraba decat o miscare specifica. Nu exista o definitie stabilita a termenului, dar miscarea cuprinde un set divers de subiecte si mesaje sociale, politice si stiintifice si poate fi clasificata in mai multe sub-miscari.
Aceste sub-miscari sunt arta conceptuala, arta pamantului, arta landului si arta durabila. O tema comuna majora intre toate aceste sub-miscari este subiectul care trateaza criza climatica si miscarea ecologica.
Arta ecologica a evoluat de fapt din miscarea Land art deja existenta, incorporand utilizarea expresiva a spatiului si folosind mediul natural pentru a evoca un mesaj. Acesti artisti ar cauta in mod special locatii neortodoxe pentru a-si expune lucrarile, facand un comentariu si o critica asupra industriei de arta de masa , unde muzeele si galeriile controlau de obicei productia, vanzarea si expunerea pieselor de arta.
Cautarea de noi locatii a insemnat ca artistii au indepartat puterea din industria consacrata si, prin urmare, au pus sub semnul intrebarii necesitatea acestei industrii comercializate. Aceasta utilizare a locatiei permite, de asemenea, artistilor sa exprime relatia dintre populatia umana si mediul fizic, combinand cele doua forte in munca lor, incorporand capacitatea si practica lor artistica in arta insasi.
Acesti artisti ar urma sa schimbe modul in care aceste locatii naturale ar fi in mod normal vazute sau percepute, dar, in acelasi timp, sa aduca lumina asupra a ceea ce era deja in mod natural acolo, determinand spectatorii sa regandeasca modul in care vad mediul natural si sa atraga atentia asupra ecosistemelor din loc.
Scopul principal al artistilor ecologisti este exprimarea relatiei dintre fiinte umane si mediu, prin imbinarea mediului natural cu munca lor. Acest lucru este adesea exprimat prin problemele de ecologie, sanatatea mediului si problemele asociate drepturilor omului, facand arta mediului un mediu excelent pentru reprezentarea conservarii naturii si a politicii ecologice.
Desigur, acest lucru inseamna ca acesti artisti joaca un rol important in cadrul societatii mari, mai degraba decat doar din perspectiva artistica, deoarece munca lor creste constientizarea problemelor ecologice si a problemelor grave cu care se confrunta mediul.
Impactul lor este la nivel mondial si este reprezentat prin mai multe organizatii precum grupuri regionale de baza, precum si organizatii si institutii mari in functie de tara. Acesti artisti folosesc materiale naturale din mediu in munca lor, cum ar fi crengi, flori, frunze, nisip, pamant si piatra. Aceasta metoda permite artistilor sa exprime un sentiment de armonie in mediul inconjurator si, de asemenea, creeaza un spatiu in care artistul trebuie sa se supuna ciclurilor naturale ale mediului, fie ca este vorba de schimbari de vreme, de inflorire, de eroziune sau de degradare.
Abilitatea de a se adapta la natura incontrolabila si imprevizibila a mediului natural arata versatilitatea acestor artisti si utilizarea lor a unei game variate de stiluri, tehnici si medii. Acesti artisti tind, de asemenea, sa-si fotografieze instalatiile pentru a putea fi vizionate la o scara mai larga, fie in galerii si expozitii, fie online. In domeniul artei ecologice, exista subcategoria artei ecologice, cunoscuta si sub denumirea de Eco-art.
Desi cele doua sunt adesea folosite sinonim, este important ca Eco-art sa se distinga ca o subcategorie, Eco-art fiind caracterizata prin expresia ei a dreptatii sociale in opera sa.
Similar cu arta ecologica, Eco-art foloseste si instalatii specifice locatiei, folosind mediul natural pentru a exprima un mesaj. In cadrul acestui tip de Land art, elementele naturale ale mediului sunt materialul folosit, creand o experienta captivanta pentru privitor, mai degraba decat o vizionare la distanta, punand valoarea piesei pe capacitatea ei de a aduce constientizarea problemelor ecologice, mai degraba decat valoare de piata.
Land art este adesea asociata cu Eco-art, iar artistul ecologist Nancy Holt afirmand ca Land art era fundamental ecologic in natura si exprima legatura dintre artist, pamant si mediu. In contrast, artisti precum Robert Morris au respins Eco-art, sustinand ca b au fost corupti de problemele factorilor economici, sustinand ca acest tip de arta a facut de fapt mai mult daune naturii decat bine, deoarece implica un om care a intrat pentru a perturba mediul. cu instalarea lor, care este opusul activismului de conservare pentru care era destinata arta ecologica.
Land art a fost, totusi, una dintre primele miscari de arta remarcate care si-au propus sa exprime fragilitatea mediului natural. Artistii de teren ar cauta locatii in multe tipuri diferite de medii, de la campuri deschise la paduri la deserturi. O alta subcategorie a Artei de mediu este Arta Recuperarii, cunoscuta si sub denumirea de „ecoventie”, care se refera la miscarea artistica care implica reabilitarea spatiilor naturale poluate sau deteriorate, precum si a spatiilor industriale abandonate.
Desi este frecvent legata de Land art, creatiile acestei miscari permit restaurarea ecologica si sustin dezvoltarea unui simt al comunitatii cu natura.
Acesti artisti ar transforma aceste spatii cu instalatiile lor, modificand spatiul pentru a exprima un mesaj de restaurare, care poate fi apoi proiectat catre problemele de mediu mai mari. Daca un artist poate transforma in bine un spatiu poluat, societatea poate face acelasi lucru pentru mediu in ansamblu.
Exista multe perspective diferite de mediu asupra artei si naturii. Reprezentarile ecologice pot varia de la activism la constientizare la festivaluri si expozitii de arta. Pentru a imbunatati planeta si a apropia oamenii si mediul, artistii incearca sa creasca gradul de constientizare a publicului prin creatiile lor.
Artisti ecologisti remarcabili si lucrarile lor
Exista cativa artisti, pictori si creatori de mediu noti care sunt cunoscuti pentru expresiile lor ale preocuparilor globale legate de mediu si sanatatea acestuia. Unele dintre cele mai cunoscute includ Diane Burko si Olafur Eliasson.
Diane Burko (1945 – Prezent)
Artista Diane Burko Anul nasterii/decesului 1945 – prezent Nationalitate Medii preferate americane Pictura, fotografie
Nascuta in 1945 in Brooklyn, New York, Diane Burko este o pictora si artista contemporana de mediu, care locuieste in prezent in Philadelphia, Statele Unite. Ea a absolvit Skidmore College cu o licenta in istoria artei si pictura in 1966 si la Universitatea din Pennsylvania cu un master in Arte Frumoase trei ani mai tarziu.
Ea a predat la numeroase institutii din intreaga tara, inclusiv Universitatea Princeton, Universitatea de Stat din Arizona si Academia de Arte Frumoase din Pennsylvania.
In prezent, are titlul de profesor emerit la Community College of Philadelphia, precum si o pozitie in consiliul de administratie al College Art Association. Ea este cunoscuta mai ales pentru picturile si fotografiile sale puternice, care reprezinta preocuparile globale cu privire la deteriorarea mediului.
Columbia Glacier Lines of Recession 1980 – 2005 (2011)
Titlu Columbia Glacier Lines of Recession 1980-2005 Artista Diane Burko Mediu Ulei pe panza Dimensiuni (cm) 129,54 x 152,4 Data crearii 2005 Locatia actuala Minneapolis Institute of Art
Ea a facut adesea eforturi extreme pentru a asigura acuratetea lucrarilor sale, asa cum se vede cu piesele ei pe ghetarii inghetati din Antarctica, cum ar fi Columbia Glacier Lines of Recession 1980-2005 ( 2011) si Makalu – Himalaya (data necunoscuta). Aceste lucrari au implicat Burko mergand in prapastii adanci si inghetate, uneori periculoase, pentru a vedea singura cat de repede se topeau ghetarii.
Aceasta reprezentare ingrijoratoare a crizei climatice de astazi este exprimata prin lucrarile de arta si fotografie puternice ale lui Burko, aprinzand o discutie necesara asupra fragilitatii mediului.
Ea spera ca munca ei, care continua pana in zilele noastre, va permite telespectatorilor sa reflecteze asupra modului in care contribuie ei la deteriorarea mediului si la distrugerea climatica provocata de om, afirmand ca lumea „nu va fi la fel pentru copiii nostri…” Burko a vizitat toate cele trei campuri de gheata majore ale lumii, care s-au intors recent de la traversarea raurilor inghetate din Antarctica si a ghetarului Viedma din Campul de gheata din Patagonia din Argentina, care se topeste intr-un ritm fara precedent.
Ea serveste ca o reamintire a fenomenului masiv de topire a ghetarilor care are loc in intreaga lume prin arta ei de mediu. Ea sustine, de exemplu, ca acum exista mai putin de 25 de ghetari in Parcul National Glacier, in scadere de la 150 in anii 1850. Desi formarea ghetarilor a durat mii de ani, este uimitor sa observam cati au disparut in ultimii 200 de ani, incepand efectiv cu zorii erei industriale. Aceasta crestere enorma a dioxidului de carbon din atmosfera este cauzata in principal de incalzirea globala, care provine din arderea excesiva a combustibililor fosili.
Burko recunoaste ca a avut intotdeauna o „curiozitate stiintifica”, atragand astfel interesul comunitatii stiintifice. Oamenilor de stiinta le place sa lucreze cu ea, respectand si apreciind interpretarea ei artistica a faptelor lor.
Burko primeste in mod obisnuit invitatii de a vorbi la simpozioane si colocvii care se concentreaza asupra modului in care artele ar putea transmite descoperiri si fenomene stiintifice. La conferinta GSA (Geological Society of America) din Vancouver, Burko a servit ca vorbitor invitat, tinand un seminar si intalnindu-se cu oamenii de stiinta de la INSTAAR (Institutul de Cercetare Arctica si Alpina). Astazi, Burko are peste treizeci de expozitii in SUA si continua sa lucreze la arta ecologica, documentand criza de topire a ghetarilor, asa cum se vede cu una dintre cele mai recente lucrari ale sale, Summer Heat (2020).
Olafur Eliasson (1967 – Prezent)
Artistul Olafur Eliasson Anul nasterii/decesului 1967 – prezent Nationalitate islandez-daneza Medii preferate Instalatii multimateriale
Artist islandez-danez, Olafur Eliasson este un cunoscut pictor si creator de mediu, cunoscut mai ales pentru sculpturile si instalatiile sale de amploare, inspirate de fenomenele naturale ale mediului. Lucrarea sa este laudata pentru utilizarea materialelor elementare, cum ar fi lumina, temperatura si apa, toate pe care le foloseste pentru a crea o experienta captivanta pentru privitor.
Olafur a lucrat la mai multe proiecte de arta publica, cum ar fi instalatia la nivelul intregului oras Green River (1998), precum si la London Serpentine Gallery Pavilion din 2007, o structura tranzitorie proiectata in colaborare cu arhitectul norvegian Kjetil Traedal Thorsen si The New York City Waterfalls. (2008) o comisie pentru Fondul de Arta Publica. El a proiectat, de asemenea, trofeul pentru Breakthrough Prize.
Sculptura, la fel ca majoritatea lucrarilor sale, examineaza domeniile in care arta si stiinta pot coexista. Are forma unui toroid, evocand forme naturale precum scoici, bobine de ADN si galaxii, precum si gauri negre si galaxii.
Din 2014, Olafur a lucrat ca profesor adjunct la Scoala de Arte Plastice si Design Alle din Addis Abeba. Din 2009 pana in 2014, a fost lector la Universitatea de Arte din Berlin. Locatia studioului sau este Berlin, Germania. A fondat Studioul Olafur Eliasson, un centru de cercetare spatiala, la Berlin in 1995.
De asemenea, Eliasson a infiintat Studio Other Spaces, un birou pentru arhitectura si arta, in 2014 impreuna cu partenerul sau de multa vreme, arhitectul german Sebastian Behmann.
In 2003, Olafur a reprezentat Danemarca la a 50-a Bienala de la Venetia, o expozitie culturala internationala. Mai tarziu in acel an, el a instalat The Weather Project (2003) in Turbine Hall a Tate Modern din Londra, care a fost numita o piatra de hotar in arta contemporana.
Proiectul meteo (2003)
Titlu The Weather Project Artist Olafur Eliasson Medium Instalare realizata din lumini monofrecventa, folie de proiectie, masini de ceata, folie de oglinda, aluminiu si schele Dimensiuni (cm) 2670 x 2230 x 15540 Data crearii 2003 Locatia curenta Turbine Hall, Tate Modern, Londra
Pentru a exprima problema in continua crestere a incalzirii globale, The Weather Project (2003) a fost instalat ca parte a popularei serie Unilever, umpland spatiul liber din Turbine Hall. Expozitia este menita sa apara ca un soare coplesitor care rasare din ceata, creand o experienta de vizionare uimitoare si captivanta.
Aceasta piesa nu a fost menita sa creeze o iluzie, ci mai degraba ca spectatorii sa inteleaga fiecare aspect al operei artistului.
Desi lucrarea in sine a fost un tip de tachinare care a facut haz de intelegerea de catre public a elementelor vremii, The Weather Project a aratat o intelegere profunda a elementelor cosmosului. Ne creeaza ideea de a avea un cer care nu se termina niciodata si un soare care nu este deosebit de cald. Sala Turbinei a produs un zumzet care, combinat cu asistarea la productia lui Eliasson, i-a facut pe vizitatori sa se simta ca si cum ar fi de fapt acolo, sugerand un contact strans. Stralucirea rosie a sferei amintea si de planeta Marte.
Olafur a folosit umidificatoare pentru a produce o ceata fina in aer folosind o solutie de zahar si apa, precum si un disc semicircular format din sute de becuri monocromatice care emiteau lumina galbena si era reflectat de oglinda din tavan pentru a parea circular. Vizitatorii se puteau vedea ca niste umbre negre minuscule pe o mare de lumina portocalie, care a servit drept tavan al salii si a servit ca o reprezentare a soarelui. Cand au vazut aceasta expozitie, mai multi oameni s-au inclinat pe spate si si-au fluturat mainile si picioarele ca raspuns.
Spectatorii au fost „intoxicati cu propriul lor narcisism in timp ce se contempleaza ridicati in cer”, asa cum a descris criticul de arta Brian O’Doherty.
Ceata subtire care patrundea in intreaga zona si parea sa vina din exterior a invaluit complet spatiul. Vizitatorii care priveau in sus pentru a vedea daca ceata scapa in spatiu au putut observa ca tavanul a fost inlocuit cu o imagine ca oglinda a zonei de dedesubt. La capatul salii erau si 200 de becuri monofrecventa cu continut scazut de sodiu. Vazute de obicei la luminile stradale, lampile cu monofrecventa genereaza lumina la o frecventa atat de scazuta incat toate culorile, altele decat negru si galben, erau nedetectabile.
Instalatia a incercat sa creeze o experienta in care spectatorii sa se simta ca si cum ar fi aproape de soare in nori. Proiectul Weather a fost o piesa de arta ecologica extrem de eficienta si de mare succes. Expozitia a atras doua milioane de vizitatori pe parcursul celor sase luni, dintre care multi s-au intors de mai multe ori.
Intr-un interviu acordat revistei Frieze in 2003, O’Doherty si-a exprimat entuziasmul pentru instalare si a remarcat ca este „prima data cand [el] vedea spatiul extrem de deprimant – ca un sicriu pentru un gigant – socializat eficient.” in timp ce Richard Dorment de la The Telegraph si -a salutat „frumusetea si puterea”.
Continua sa fie cea mai cunoscuta piesa a lui Eliasson si s-a clasat pe locul unsprezece la votul Guardian al celor mai importante piese de arta produse din 2000, Jonathan Jones referindu-se la Olafur drept „unul dintre cei mai importanti artisti ai secolului”.
Alti artisti de mediu remarcabili
Printre artistii de mediu precum Burko si Eliasson, cativa alti artisti isi folosesc munca pentru a explora problemele de mediu, folosind o multitudine de tehnici si medii. Printre acestia se numara artisti ecologisti precum Vik Muniz si Janel Houton.
Vik Muniz (1961 – prezent)
Artistul Vik Muniz Anul nasterii/decesului 1961 – prezent Nationalitate Medii preferate brazilian Colaje din materiale reciclate
Exista cativa alti pictori si artisti ecologisti remarcabili, cum ar fi Vik Muniz, a carui lucrare a fost cunoscuta pentru reutilizarea deseurilor si a materialelor reciclate, inclusiv hartie, magneti, jucarii si chiar mucuri de tigara.
Cele mai cunoscute lucrari ale sale includ „Postcards from Nowhere: West Palm Beach” (2014), „Mnemonic Vehicle No. 1” (2014) si „Repro (Monochromes): Green” (2017).
Janel Houton (1975 – prezent)
Artista Janel Houton Anul nasterii/decesului 1975 – prezent Nationalitate SUA Medii preferate Picturi
Mai este si Janel Houton, care si-a bazat munca pe cultura locala din Boston, SUA, precum si pe mediul natural care inconjoara orasul. Lucrarea ei exprima teme ale problemelor ecologice nationale si globale, cum ar fi protectia mediului care se deterioreaza al pamantului si schimbarile climatice. Una dintre cele mai cunoscute lucrari ale ei este Arctic Vision of St Francis (2017), care exprima problema incalzirii globale si efectele acesteia asupra regiunilor arctice si faunei sale indigene.
Artistii de mediu, in special cei activi in ultimii zece ani, s-au gandit la propria relatie cu mediul, precum si la repercusiunile daunatoare ale schimbarilor climatice. Incorporand mediul in munca lor artistica, acesti pictori de mediu spera sa inteleaga mai bine modul in care oamenii interactioneaza cu el. Acest lucru modifica modul in care vedem locatia creatiei artistice; mai degraba decat sa foloseasca atelierul artistului ca singurul spatiu in care sa creeze, artistii de mediu interactioneaza cu lumea naturala intr-un mod mult mai direct si mai activ. Ei pot face acest lucru experimentand noi metode in exterior sau incorporand materiale naturale in setari noi.
