Suedia privita de la departarea Internetului sau de la nivelul de broscuța vesela al turistului este țara ideala. Libertate sexuala și religioasa, cea mai puternica economie europeana alaturi de Elveția, venituri medii uriașe, curațenie și sanatate. Daca insa ne uitam la ce se releva in operele scriitorilor suedezi, observam repede o alta fața a Suediei. De la piesele intunecate ale lui Strindberg la romanele despre femei abuzate ale lui Stieg Larsson, literatura lor ne arata o parte cruda, violenta a Suediei, una ascunsa cu farașul sub covorul minunat al lipsei de griji financiare și vieții confortabile.

Romanul Little Star de John Ajvide Lindqvist face parte din categoria aceasta a carților care nu vor doar sa ne ofere o modalitate placuta de a ne pierde timpul, ci iși asuma rolul de oglinda sparta, una in care vezi crapaturile adanci, urate, de pe fața aparent perfecta a lumii. Lindqvist a incercat acest teritoriu și in romanele sale anterioare, in Let The Right One In, celebrul sau roman de debut, ecranizat atat in Suedia cat și la Hollywood, dar și in Harbour, al carui principal personaj este o comunitate de pescari ce duce o viața pastorala, dar ascunde secrete atroce.

Insa daca in acele romane Raul era intruchipat sub forme supranaturale, vampiri in Let The Right One In și stravechi orori lovecraftiene in Harbour, ultimul sau roman renunța complet la elementele supranaturale și identifica Raul in oameni, sub pielea suedezilor voinici, blonzi și liniștiți pe care ii știm de la televizor. Ba chiar, dovedind un umor subersiv și inteligent, Lindqvist ne darama stereotipurile și ofera celebra trupa ABBA drept coloana sonora pentru ororile care se petrec in romanul sau.

Da, orori… Inca nu am menționat ca Little Star e așezat de editori in categoria romanelor horror? Mda. Și nu e horror din acela creat din tensiune psihologica, nici prin teama de Celalalt/Necunoscut, nici prin suspans… E horror visceral, sau torture porn. Cu adolescente. Asta e o avertizare pentru parinții mai ușor emoționabili: daca nu puteți suporta scene cu copii care tortureaza și macelaresc adulți, cartea nu e pentru dumneavoastra.

Subiectul carții e ancorat in contemporan: doua adolescente ajung faimoase datorita unui clip muzical de pe Internet. Știm cu toții deja cum funcționeaza acest tip de celebritate: e postat un clip pe net, devine viral, apar imitații, parodii și lepse, iar creatorii originali devin parte a culturii populare și capata fani dedicați, numiți in engleza cu termenul cult followers. Cele doua fete din Little Star sunt Theres și Teresa. Prima e un copil abandonat in padure și gasit de un muzician ratat, Lennart. Theres are un talent incredibil la muzica, dar și o ciudațenie aparte, care e accentuata la paroxism din cauza ca Lennart decide sa o creasca pe fetița pe ascuns, ținand-o inchisa in casa sa și invrajbind-o impotriva lumii. Teresa, a doua fata, crește in sanul familiei suedeze perfecte.

Griji financiare nu exista, parinții ei nu sunt divorțați, frații nu o urasc… și totuși Teresa se afunda intr-un abis de auto-izolare și mizantropie. Nimeni din familie nu ii remarca problemele, Lindqvist incercand parca sa ne spuna ca viața lipsita de griji a sudezilor i-a facut incapabili de a mai observa semnele dezastrului. Care dezastru incepe atunci cand cele doua fete se intalnesc și formeaza o trupa de muzica, din talentul muzical al uneia și poeziile celeilalte. Ai lor cult followers se dovedesc a alcatui chiar un cult, unul care sub indrumarea fetelor comite oribilul macel care se constituie in deznodamantul apocaliptic al carții.

Mulți iubitori ai genului horror  vor recunoaște aici tema adolescentei-ucigașe, pe care o regasim in multe titluri importante precum Exorcistul lui Blatty sau Carrie a lui Stephen King. De altfel, mulți critici il denumesc pe Lindqvist „un Stephen King al Europei”, insa eu gasesc o diferența fundamentala intre stilurile celor doi, și cred ca cei care il vor citi pe Lindqvist sperand la King vor fi tare dezamagiți.

Diferența e ca Lindqvist nu scrie personaje simpatice. La King protagoniștii sunt mereu unii cu care putem empatiza. Chiar daca eroii sai sunt bețivi sau se pișa pe ei, King ne ofera istorii personale ce umanizeaza și ne apropie de personaje. Pana și cu un dement ca Jack Torrence din Shining, Stephen King ne ajuta sa ii aratam ințelegere, și suferim pentru Jack in vreme ce se prabușește in psihoza.

Lindqvist nu face asta. In Little Star toate personajele sale par, pur și simplu, oameni insuportabili, rai, egoiști, incapabili sa relaționeze cu cei din jur. Fostul muzician e un mizantrop fara umor și violent, soția lui e lipsita de principii, fiul lor, un golan contrabandist. Noi, cititorii, ne inchipuim ca avem diverse calitați umane și vrem ca și personajele sa dețina unele, altfel cum sa ne identificam cu ele? Ei bine, personajele din acest roman nu au pic de calitați, astfel ca cititorul nu se poate identifica cu vreunul iar destinele lor, oricat de crud sfarșesc, nu au deloc dramatism.

Din nou, o decizie stilistica a lui Lindqvist care face romanul dificil și il indeparteaza de zona de entertainment in care romanele horror sunt de obicei plasate, dar care pune reflectoarele pe adevaratul protagonist al carții: o Suedie schizoida și autista, sub ale carei haine imaculate e ascuns un trup putred și colcaind de viermi.