Daca un scenarist de la Hollywood ar fi inventat povestea spusa de documentarul ‘Asasini’, disponibil pe Movistar+ inca din 13 iunie, l-ar fi acuzat ca este prea fantezist; probabil ca niciun producator nu ar fi indraznit sa faca un film din acel material decat daca era o comedie ciudata.
Pe 13 februarie 2017, un barbat a fost ucis in plina zi pe aeroportul Kuala Lumpur din Malaezia.. In timp ce asteptau in fata chioscurilor de check-in, in jurul orei 09:00, doua femei s-au apropiat de el din spate si, una dupa alta, i-au frecat fata cu mainile; a murit in mai putin de o ora. Din diverse motive, atacul a facut titluri de ziare in intreaga lume. A fost o crima flagranta, savarsita in public si in vizorul camerelor de securitate. Ca arma, a fost folosita VX, cel mai puternic dintre toti agentii nervosi considerati o arma de distrugere in masa de catre Natiunile Unite. Iar victima, pe nume Kim Jong-nam, era nimeni altul decat fratele vitreg al liderului nord-coreean Kim Jong-un.
Regizat de Ryan White (‘The Keepers’), filmul incearca sa raspunda la cateva intrebari pe care intreaga lume le-a pus la vremea ei: ce ar putea impinge doi tineri de 20 de ani fara interese politice aparente – Siti Aisyah, din Indonezia, si Doan Thi Huong, din Vietnam- sa omoare un exilat nord-coreean care a crescut destinat sa-si conduca tara? Si de ce au fost autoritatile de la Kuala Lumpur atat de inclinate sa creada ca ei, si numai ei, sunt de vina? Cine au fost cu adevarat toti acei nord-coreeni care au fost interogati, dar apoi eliberati pentru a disparea imediat fara urma?
In locul lor, acele doua tinere au fost cele care s-au asezat in banca pentru a se confrunta cu o posibila condamnare la moarte pentru o crima pe care nici macar nu stiau ca au comis-o. Din cate stiau ei, ceea ce s-a intamplat in dimineata masinii urma sa fie inregistrat si postat pe canalul de farse de pe YouTube in care, sustineau ei, fusesera angajati sa joace. Ei credeau ca, datorita unor astfel de videoclipuri, vor deveni vedete de internet. Au visat sa fie faimosi si au reusit acest lucru in cel mai teribil mod.
„Asesinas” analizeaza temeinic detaliuurile cazului. Imaginile atacului surprinse de supraveghere video sunt revizuite de sus in jos, jurnalistii si avocatii apararii sunt insotiti in cursul procesului judiciar si sunt audiate declaratiile martorilor, sunt audiati prietenii si rudele acuzatului. White ne aminteste si de istoria politica tulbure a Coreei de Nord.
Eliminare strategica
Timp de ani de zile, Kim Jong-nam a fost mostenitorul preferat al tatalui sau, dictatorul Kim Jong-il. A cazut din gratie in 2001, dupa ce a fost arestat in Japonia in posesia unui pasaport falsificat stangaci. A vrut sa-si duca familia la Tokyo Disneyland. De atunci, se pare, a lucrat ca informator pentru CIA si a avut legaturi cu China, care spera sa-l plaseze intr-o buna zi in guvernul tarii vecine. El a fost intotdeauna vazut ca o amenintare de catre Kim Jong-un si, de fapt, inainte de moartea sa a suferit deja mai multe atacuri. „Va rog sa retrageti ordinul de a ma pedepsi pe mine si pe familia mea”, a scris el intr-o scrisoare catre Overlord, fratele sau vitreg. “Nu avem unde sa ne ascundem. Singura noastra modalitate de a scapa este sa alegem sinuciderea.” Teoria sustinuta de „Asesinas” este ca, Phenianul a vrut sa arate lumii ca pot ucide pe oricine, oricand si oriunde . Dupa cum da asigurari jurnalista Anna Fifield, experta in politica asiatica, in fata camerei de filmat, „Jong-un nu numai ca a iesit nevatamat din acel scandal, dar s-a si promovat la nivel international ca un lider totalitar surprinzator de priceput”.
In orice caz, poate cea mai mare atractie al filmului consta in elocventa si amaraciunea cu care demonstreaza masura in care soarta a doua femei vulnerabile a fost lasata in mainile diplomatilor dus-intors intre Coreea de Nord, Malaezia, Vietnam si Indonezia. Si, in timp ce face acest lucru, functioneaza ca o succesiune incitanta de revelatii si rasturnari de situatie, dar fara a cadea in senzationalism si oferindu-le lui Aisyah si Huong tratamentul onest si empatic pe care il merita. Si in acest proces, ceea ce incepe ca un thriller de conspiratie captivant se transforma intr-o poveste despre exploatare si abuz la scara mare, comisa de un guvern care a scapat de o crima pur si simplu pentru ca era atat de usor sa dai vina pe o fata care viseaza sa devina o actrita si o alta dispusa sa faca orice pentru a trimite cativa dolari familiei ei. „Acei nord-coreeni au considerat de la sine inteles ca viata mea nu are nicio valoare”, se plange Aisyah la un moment dat in film. “M-au vazut ca pe un nimeni. Ca nimic.”
