“Un veac de singuratate” incepe cu evocarea unui lider politic autoritar: colonelul Buendia. Puterea sa si felul in care o foloseste il conduc pe acest militar la o profunda singuratate. Nu o singuratate sociala, pasagera – ci o singuratate absoluta si esentiala. Putem ghici acum ca Voinescu-Cotoi este, in fapt, victima unui act ratat: el se gandea, inconstient – la totala singuratate a PDL si a liderilor sai.
Miscarea Populara, acest CDR de opereta, nu va reusi sa salveze Partidul Democrat. Soarta PNTcd din 2000 este inevitabila, cu toate ca parcursul celor doua partide nu va fi identic. Voinescu simte asta, ca si Cristian Preda. Si se teme.
PDL va intra probabil in Parlament, insa va fi atat de vidat de legitimitate din pricina unei guvernari dezastruoase si a unei desavarsite coruptii incat liderii autentici ai opozitiei vor fi, probabil, intr-o monstruoasa coalitie – Dan Diaconescu, Vadim Tudor si Marko Bela.
PDL va trebui sa manevreze, impreuna cu UDMR, incercand prin orice mijloace divizarea USL in perspectiva alegerilor prezidentiale. Aceasta obligativitate a zazaniei il va face, aidoma unui bumerang, sa piarda si mai mult in sondaje. Lupta dintre tinerii lupi, mai mult sau mai putin intelectuali, de la Preda si Voinescu la inca neafiliatii Mihai-Razvan Ungureanu sau Lazaroiu – si vechea garda a partidului va pecetlui soarta Miscarii Populare si a PDL. Atunci, singuratatea politica a acestui partid va fi deplina.
Intr-adevar, Voinescu-Cotoi avea dreptate sa se gandeasca la colonelul lui Marquez. Si acest colonel, care a distrus PDL si imaginea liderilor sai tineri – este chiar Traian Basescu. Barca acestui partid se scufunda in aproape orice varianta de viitor. Pentru tinerii lideri ai PDL singura solutie reala este fuga. Altiminteri ultima semnatura a lui Traian Basescu va fi si cea care va pecetlui insingurarea destinului lor.
