Partenonul este o vizita obligatorie pentru orice vizitator al Atenei. Construit cu peste 2000 de ani in urma, templul antic este una dintre acele cladiri emblematice care au ajuns sa simbolizeze civilizatia occidentala. Construit ca templu pentru zeita Atena, Partenonul a servit atat ca biserica crestina, cat si ca moschee si a cunoscut multiple transformari de-a lungul istoriei sale lungi.
1. Noul Partenon este construit pe ruinele vechiului
Secolul al V-lea i.Hr. este adesea salutat ca fiind timpul de aur pentru Atena. In aceasta perioada au fost construite majoritatea cladirilor publice magnifice de pe varful Acropolei, iar democratia, artele, filozofia si teatrul au inflorit. Dupa ce au indurat cinci decenii de razboi cu persii, atenienii au obtinut o victorie importanta in batalia de la Plataea din 479 i.Hr. Acest triumf a ridicat un sentiment de mandrie nationala, iar orasul a prosperat economic. In acest context a fost lansata constructia Partenonului, una dintre cele mai emblematice structuri ale Greciei antice.
Constructia templului a inceput in 447 i.Hr. si s-a terminat in 438 i.Hr. Locatia aleasa pentru Partenon in varful dealului Acropolei, nu a fost intamplatoare. Acolo se aflau ruinele a doua temple anterioare. Un templu mai vechi, neterminat, Pre-Parthenon sau Vechiul Partenon, a ocupat acelasi loc. Pre-Parthenonul insusi fusese construit deasupra unui templu anterior cunoscut sub numele de Templul Hekatompedon. Ambele temple au fost dedicate Atenei, zeita patrona a orasului.
Pre-Parthenonul s-a confruntat cu distrugere in timpul jefuirii Atenei, in anul 480 i.Hr. Cand persii au atacat orasul, au distrus si au ars fara mila Pre-Parthenonul si alte cladiri inca neterminate. Dupa atac, atenienii nu au reconstruit Pre-Parthenon, ci au lasat ruinele pe loc pentru urmatorii 30 de ani, ca amintiri ale amenintarii persane. Desi din Pre-Parthenon ramane putin vizibil astazi, fragmente de metope si sculpturi pe fronton din templul original pot fi admirate la Muzeul Acropolei din Atena.
2. Partenonul devine o biserica crestina
Romanii au preluat Grecia in 146 i.Hr., iar Atena a devenit un oras roman de provincie. Atena si-a pastrat majoritatea caracteristicilor clasice si elenistice, care au fost foarte admirate la Roma. Crestinismul a fost adoptat ca religie de stat de catre Imperiul Roman in anul 380 d.Hr., ceea ce inseamna ca multe temple pagane si locuri sacre au fost reutilizate ca biserici si au folosit inchinarea crestina.
Cand Imperiul Roman a fost impartit in doua 15 ani mai tarziu, Imperiul Roman de Rasarit (cunoscut si sub numele de Imperiul Bizantin) a continuat sa promoveze crestinismul fata de religiile pagane mai vechi.
Partenonul, un templu construit initial pentru a o cinsti pe Atena, a fost transformat intr-o biserica inchinata Fecioarei Maria. Interiorul Partenonului a fost modificat, cu adaugiri precum iconografia crestina, o absida si un altar. Partenonul a devenit una dintre cele mai importante destinatii de pelerinaj crestin din cadrul Imperiului Bizantin. Templul magnific dedicat Atenei a jucat un rol semnificativ in cimentarea practicilor si ritualurilor religioase crestine din Grecia.
Candva in aceasta perioada, statuia masiva a Atenei, sculptata de renumitul artist Fidias, a disparut. Fabricata din aur si fildes, statuia de aproximativ 12 metri inaltime se afla in inima Partenonului in toata frumusetea si maretia ei. Ce s-a intamplat exact cu statuia ramane un mister. Probabil ca a fost indepartat in bucati si transportat la Constantinopol.
De remarcat, de asemenea, ca din 1204 si timp de 250 de ani, Partenonul a slujit ca biserica catolica, intrucat in acea perioada, Atena se afla sub controlul Olandezii latine a Atenei, creata dupa a patra cruciada care a doborat Constantinopolul.
3. Partenonul devine moschee
Dupa ce Imperiul Otoman a cucerit Atena in 1458, Partenonul de pe Acropole a fost transformat din nou. Imperiul Otoman, care s-a intins din secolul al XIV-lea pana la inceputul secolului al XX-lea, a avut islamul drept religie dominanta. Spre deosebire de alte imperii, totusi, Imperiul Otoman a fost tolerant fata de alte religii. Imperiul a trecut prin perioade mai conservatoare si mai stricte, dar grecilor ortodocsi crestini li s-a permis sa-si practice religia si au ramas in principal crestini ortodocsi.
Partenonul a devenit simbolul cuceririi islamice si al dominatiei asupra poporului grec. Partenonul a fost remodelat pentru a servi practicilor islamice. Toate semnele trecutului sau crestin au fost indepartate, imaginile sfintilor au fost pictate si, mai ales, un minaret a fost adaugat cladirii. Transformarea intr-o moschee reprezinta o schimbare semnificativa in identitatea religioasa si culturala a orasului.
4. Bombardarea Parthenonului de catre venetieni
Asediul venetian al Atenei din 1687 a facut parte din conflictul mai amplu care a implicat Imperiul Otoman si o coalitie de puteri europene, inclusiv Republica Venetia. Scopul principal al venetienilor a fost de a slabi prezenta otomana in estul Mediteranei si de a-si afirma influenta in regiune. Decizia de a viza Atena a fost strategica. Atena era importanta ca inima occidentala a Imperiului Otoman si avea o semnificatie simbolica.
In timpul asediului, otomanii au folosit Partenonul si alte cladiri de pe Acropole ca fortareata. Fiind cea mai mare cladire, Partenonul a fost folosit pentru depozitarea prafului de pusca si a munitiei. In incercarea lor de a slabi apararea otomana, venetienii au vizat Partenonul cu artilerie grea. Cand lovitura cu mortar venetian a lovit Partenonul, a provocat o explozie masiva, care a aruncat in aer toata portiunea centrala a acoperisului sau. Mai multe coloane, sculpturi si alte structuri au fost distruse.
Venetienii au abandonat ulterior Atena in 1688. O mica moschee a fost construita in interiorul ruinelor Partenonului. Aceasta faza din istoria Partenonului este bine documentata in mai multe picturi si desene ale calatorilor europeni. Exista chiar si o fotografie dagherotip a acestei mici moschei.
5. Elgin ia marmura
Partenonul apare in mod regulat in stiri din cauza disputei de lunga durata dintre guvernul grec si British Museum din Londra. Controversa a inceput cu Lordul Elgin, care a fost ambasadorul britanic in Imperiul Otoman din 1799 pana in 1803. Elgin a obtinut permisiunea autoritatilor otomane pentru a face gips si documentarea cladirilor grecesti, inclusiv Partenonul. In timpul acestui proces de documentare, s-a luat rapid decizia de a indeparta sculpturile si fragmentele arhitecturale din Partenon.
Sir Elgin a sustinut ca actioneaza pentru a pastra marmurele din Partenon si pentru a le proteja de deteriorarea sau distrugerea ulterioara. El a sustinut ca otomanii au neglijat locul si ca sculpturile au fost expuse la intemperii si vandalism. Asistat de o echipa de mesteri, Sir Elgin a demontat numeroase sculpturi, inclusiv faimoasa friza si metope din Partenon, si le-a expediat in Anglia.
In cele din urma, in 1816, Elgin a vandut marmura guvernului britanic. Marmurele au devenit parte a colectiei Muzeului Britanic, cunoscuta acum sub numele de Marmurele Elgin sau Marmura Parthenon. Controversa in jurul actiunilor lui Lord Elgin apare din chestiuni legate de proprietate, consimtamant si implicatiile etice ale inlaturarii mostenirii culturale din locul sau de origine. Grecia a contestat de multa vreme legitimitatea achizitiei lui Elgin si a depus eforturi continue pentru ca marmurele sa fie returnate la Atena.
6. Statul grec incearca sa „restaureze” Partenonul clasic
Razboiul de independenta al Greciei, purtat intre 1821 si 1830, a fost un conflict pe care revolutionarii greci au cautat sa-l elibereze de sub dominatia otomana. Grecii, inspirati de sentimentele nationaliste si idealurile iluministe, s-au razvratit impotriva guvernarii otomane. Sprijinul pentru cauza greaca, o miscare cunoscuta sub numele de filhelenism, a crescut la nivel international. Luptatori inspirati de cauza greceasca s-au alaturat bataliei din toata Europa. Personalitati notabile precum poetul Lord Byron au ajutat revolutia.
In cele din urma, a fost format un stat grec independent, recunoscut prin Tratatul de la Constantinopol din 1832. Partenonul a continuat sa simbolizeze identitatea nationala greceasca, mostenirea culturala si rezistenta.
Modificarile aduse Partenonului in aceasta perioada timpurie a existentei statului grec s-au concentrat pe „restaurarea” templului la aspectul sau antic, clasic grecesc. S-au depus eforturi pentru a inlocui elementele arhitecturale deteriorate sau lipsa, cum ar fi coloanele, frizele si frontoanele, folosind inregistrarile istorice disponibile si fragmentele descoperite pe site. Aceste interventii au urmarit restabilirea starii arhitecturale initiale a Partenonului. Adaugarile post-clasice, inclusiv cele din timpurile bizantine, venetiane si otomane, au fost eliminate.
7. Protejarea Partenonului de turism si poluare a aerului
Grecia este una dintre cele mai aglomerate destinatii turistice din Europa, iar putini vizitatori din Atena rateaza sansa de a urca pe Acropole pentru a asista la minunea atemporala a Partenonului. In 2022, Ministerul Culturii din Grecia a estimat ca aproximativ 16.000 de oameni viziteaza zilnic Acropola in timpul sezonului de varf.
Protejarea monumentelor de acest numar de vizitatori inseamna restrictionarea atingerii monumentelor cu bare de protectie si limitarea accesului in anumite zone. Este un echilibru atent pentru a le permite oamenilor sa admire si sa aprecieze Partenonul, protejandu-l totodata.
O alta amenintare moderna pentru Partenon este poluarea aerului, care provoaca eroziunea marmurei. Schimbarile climatice provoaca conditii meteorologice extreme, iar perioadele lungi de seceta sau ploi abundente pot deteriora structurile zidurilor si templelor antice. De asemenea, se depun eforturi pentru monitorizarea si analizarea impactului poluarii aerului asupra Partenonului prin inspectii regulate si studii stiintifice. Acoperiri de protectie si tehnici de curatare care echilibreaza conservarea cu o interventie minima sunt dezvoltate pentru a proteja suprafetele de marmura. De asemenea, este important sa crestem gradul de constientizare cu privire la conservarea acestei capodopere arhitecturale pentru generatiile viitoare.
