Hepatita este o inflamatie a ficatului cauzata de infectii, alcool, medicamente sau boli autoimune. Exista cinci virusi ale hepatitei: hepatita A, B, C, D si E. Multi oameni se refera la acesti virusi si ca HAV, HBV, HCV, HDV si, respectiv, HEV. Hepatita E este o afectiune larg raspandita in tarile in curs de dezvoltare, care nu au apa curata si igienizare adecvata a mediului.
Asia, Africa, Orientul Mijlociu, America Centrala si Mexic s-au confruntat cu focare. Este neobisnuit ca medicii sa diagnosticheze HEV in tarile dezvoltate, cu exceptia cazului in care pacientul a calatorit recent intr-o tara in curs de dezvoltare.
Definitia hepatitei E
Un virus ARN monocatenar – virusul hepatitei E – cauzeaza afectiunea. Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, peste 20 de milioane de oameni se confrunta cu infectii cu HEV in intreaga lume in fiecare an. Cea mai comuna sursa de transmitere este apa potabila contaminata. HEV intra in organism prin intestin si iese prin scaunele celor infectati. In general, dispare de la sine in decurs de doua pana la sase saptamani. Pacientii de obicei nu prezinta complicatii, iar mortalitatea este scazuta. Cu toate acestea, unii pacienti cu hepatita E pot dezvolta o afectiune mai grava care provoaca insuficienta hepatica acuta (ALF), care poate fi fatala.
Caracteristicile unice ale HEV
Cercetatorii au identificat patru genotipuri de hepatita E care provoaca imbolnaviri la oameni, dar fiecare are caracteristici epidemiologice si clinice diferite si sunt diferite de orice alte tipuri de hepatita. Aceste diferente variaza intre tari. Asia si Africa raporteaza focare mari de genotip 1 transmise prin apa sau canalizare deficitara. Cercetatorii medicali au descoperit infectii sporadice de genotip 2 in Mexic si Africa de Vest. Taberele de refugiati sau situatiile de locuinte supraaglomerate din apropierea dezastrelor naturale sunt locatii cu risc pentru HEV. China, Taiwan, Japonia si Europa se confrunta in cea mai mare parte cu genotipul 4 alimentat, dar focarele nu apar de obicei. Oamenii contracteaza genotipul 3 din alimente si apare in cazuri izolate in tarile dezvoltate.
Transmiterea hepatitei E
Genotipurile 1 si 2 HEV afecteaza numai oamenii, in primul rand prin apa contaminata cu fecale. Epidemiile de hepatita acuta asociata cu HEV apar in zonele in curs de dezvoltare, impreuna cu infectii in curs transmise prin apele subterane contaminate. Medicii dau vina pe alimentele contaminate pentru focarele de genotipuri 3 si 4 in tarile in curs de dezvoltare, cu cazuri sporadice si in tarile dezvoltate. Transmiterea HEV prin transfuzii de sange are loc in tarile in care infectia este raspandita in randul populatiei generale. Cercetarile nu arata nicio dovada ca indivizii pot contracta hepatita E prin impartirea acelor sau prin contact sexual, desi exista un risc in cazul contactului oral-anal.
Transmiterea hepatitei E la animale
Cercetatorii au identificat genotipurile 3 si 4 ale hepatitei E in carnea de mistret, caprioara si porc, legand transmiterea virusului prin alimente. Acest lucru s-ar intampla cel mai probabil in cazuri sporadice care implica carne sau organe contaminate, negatite sau insuficient gatite. Persoanele care au manipulat, procesat si consumat carne de cerb reprezinta un procent din aceste infectii cu HEV. Au existat studii care leaga transmiterea infectiilor cu HEV de la porcii domestici la cei care lucreaza cu acestia la nivel profesional. Cercetatorii spun ca tulpinile umane si porcine de HEV sunt strans legate. Crustaceele si rozatoarele din unele zone pot fi, de asemenea, capabile de transmitere HEV. Dar cercetatorii au descoperit si alte specii de animale care poarta anticorpi anti-HEV, inclusiv vaci, cai, oi, iepuri si specii aviare.
Simptomele hepatitei E
Simptomele asociate cu hepatita E sunt similare cu alte tipuri de hepatita. Persoanele care contracta hepatita E au de obicei febra si raporteaza un sentiment general de disconfort, boala si oboseala. In plus, se confrunta cu icter, o ingalbenire a pielii sau alb al ochilor care indica in general probleme hepatice. Anorexia, greata si varsaturile sunt, de asemenea, simptome. Unii indivizi raporteaza si dureri abdominale si articulare. La examinare, medicii descopera un ficat usor marit, sensibil. Urina inchisa la culoare si scaunele palide sunt, de asemenea, simptome ale hepatitei E. Aproape 28% dintre femeile insarcinate cu hepatita E sunt anemice, potrivit unui studiu publicat de Societatea Americana de Medicina si Igiena Tropicala.
Grupuri cu risc mai mare
In tarile in curs de dezvoltare, persoanele cu varste cuprinse intre 15 si 44 de ani par sa aiba un risc mai mare de a contracta hepatita E. Cei cu afectiuni hepatice preexistente sunt mai susceptibili la complicatii grave. Medicii considera femeile insarcinate cu hepatita E ca fiind un grup cu risc crescut de a dezvolta o boala grava care pune viata in pericol. Aceasta boala, hepatita fulminanta, este un sindrom rar care prezinta o scadere a dimensiunii ficatului. Potrivit statisticilor cercetarii, aproximativ 30 la suta dintre femeile insarcinate care contracta hepatita E mor din cauza acesteia. Malnutritia poate juca, de asemenea, un rol in infectiile cu hepatita E.
Incubatie si infectiozitate
Simptomele hepatitei E se dezvolta de obicei intre 15 si 60 de zile dupa expunere. Cele mai multe simptome continua timp de una pana la sase saptamani dupa infectie. Cu toate acestea, studiile au gasit cazuri in care simptomele au persistat pana la zece saptamani. In primele cateva zile si pana la trei sau patru saptamani de la debutul hepatitei E, persoanele infectate incep sa excrete virusul prin scaune. Persoanele infectate raman infectioase de la debut pana la 30 de zile, desi cercetarile nu au evidentiat perioade specifice de infectiozitate.
Diagnostic
Diagnosticul este o provocare daca pacientul nu a calatorit sau a locuit intr-o zona cu o prevalenta ridicata a infectiei, deoarece hepatita E nu se distinge de alte forme de hepatita virala. Acolo unde sunt disponibile, medicii efectueaza teste pentru a determina prezenta anticorpilor IgM impotriva virusului in sangele pacientului. Testele suplimentare includ RT-PCR, utilizat pentru a detecta ARN-ul virusului hepatitei E in scaun sau in sange. Desi FDA nu a aprobat inca metode de testare pentru hepatita E in SUA, laboratoarele comerciale de cercetare efectueaza teste serologice. Cercetarile in curs continua pentru metode eficiente de diagnostic.
Cresterea infectiilor cronice cu HEV in cadrul unor populatii specifice
In ultimii ani, comunitatile medicale raporteaza un numar tot mai mare de cazuri de hepatita E care au evoluat spre hepatita cronica si boala hepatica cronica, potrivit Centers for Disease Control. Multe dintre aceste cazuri au aparut in randul pacientilor cu infectii de genotip 3 care au primit tratamente imunosupresoare pentru un transplant de organ. Tratamentul a inclus scaderea dozei acestor medicamente, ceea ce a ajutat la eliminarea infectiei. In plus, medicii au diagnosticat infectii cronice cu HEV la pacientii cu o boala hematologica si la pacientii HIV pozitivi. Medicii care trateaza acesti pacienti cu terapii antivirale au avut succes si in curatarea infectiilor.
Prevenirea si Tratamentul
In prezent, nu exista un vaccin disponibil in SUA pentru a preveni hepatita E, desi exista vaccinuri care sunt in curs de dezvoltare in unele parti ale lumii. Cea mai buna prevenire o reprezinta bunele practici de salubritate. Apa potabila curata este imperativa. Pentru cei care calatoresc in zone ale lumii in care infectiile cu HEV sunt raspandite, expertii recomanda sa bea numai apa purificata. Oamenii din tarile dezvoltate si in curs de dezvoltare ar trebui sa evite carnea de porc insuficient gatita si sa fie precauti atunci cand manipuleaza si pregatesc carnea de cerb. Persoanele care lucreaza indeaproape cu animalele, inclusiv medicii veterinari si macelarii, ar trebui sa ia masuri de precautie pentru a preveni infectia.
