Drumul pana la un acord n-a fost deloc usor. In ajunul deschiderii conferintei, un singur lucru era cert: admiterea oficiala a Chinei in OMC, eveniment de prima marime in istoria organizatiei, care devine astfel cu adevarat mondiala.
In toate celelalte probleme aflate pe ordinea de zi a conferintei pozitiile celor care aveau sa se infrunte erau aproape la fel de indepartate ca in urma cu doi ani. Sentimentul tarilor in dezvoltare (trei patrimi din OMC) ca proiectul de declaratie finala, document pe baza caruia s-a negociat, reflecta interesele tarilor dezvoltate si continua sa ignore preocuparile lor a fost ca un zavor, care, numai dupa ce a fost tras, a permis inaintarea spre un acord. Nici armonizarea pozitiilor principalilor actori din comertul mondial n-a fost o treaba simpla. Dar America si Europa, desi divizate in mai multe dosare comerciale, s-au aratat unite in vointa de a lansa un nou ciclu de negocieri in cadrul OMC. Atmosfera de la Doha a fost, de altfel, total diferita de cea care a prevalat acum doi ani la Seattle.
Manifestatiile antimondializare de atunci au cedat locul unei atmosfere apasatoare, creata indeosebi de consecintele actiunilor teroriste din America. In asemenea conditii s-au facut mai usor concesii, s-a dat dovada de mai multa solidaritate internationala si s-a convenit ca noul ciclu de negocieri sa contribuie intr-o mai mare masura la reducerea inegalitatilor economice din lume. Acordul de la Doha este de o importanta exceptionala atat pentru tarile industrializate, cat si pentru cele in dezvoltare.
Conferinta ministeriala a OMC s-a tinut intr-un moment critic pentru economia mondiala si viata politica internationala. Aflata deja in pierdere de viteza, economia lumii a fost, pur si simplu, tintuita pe loc de atentatele teroriste de la 11 septembrie din America.Blocajul economic ameninta indeosebi interesele tarilor in dezvoltare si eforturile actuale de reducere a saraciei, dar si pe cele ale tarilor industrializate, cum sunt Statele Unite, cu un picior in recesiune, sau tarile din Uniunea Europeana, pe cale sa se sufoce.
Deteriorarea brutala a conjuncturii economice mondiale si cresterea incertitudinilor politice in urma razboiului din Afganistan si a sporirii tensiunilor in Orientul Mijlociu tenteaza tot mai multe guverne sa se replieze in spatele propriilor baricade protectioniste, fapt ce ar agrava si mai mult, in cazul in care s-ar produce, o situatie si asa foarte grava pentru toata lumea. Acordul de la Doha este deci ca un balon de oxigen venit la timp pentru a preveni un infarct economic devastator.Continuarea liberalizarii comertului international va da un nou suflu economiei mondiale. Reducerea obstacolelor tarifare in cele opt cicluri de negocieri care au avut loc in ultima jumatate de veac a permis cresterea de 19 ori a schimburilor economice internationale.
O noua “dezarmare” comerciala ar putea, dupa Banca Mondiala, sa scoata din saracie peste 300 milioane de persoane pana in 2015. De asemenea, o mai mare liberalizare a schimburilor, indeosebi cu produse agricole si textile, ar putea aduce tarilor in dezvoltare venituri suplimentare de 1.500 miliarde de dolari in urmatorii zece ani. Cea de-a noua runda de negocieri din cadrul OMC, prevazuta sa dureze trei sau patru ani, va incepe la 1 ianuarie 2002. Programul de lucru adoptat, un fel de mandat pentru negociatori, constituie un compromis intre pozitii adesea diametral opuse.
Castigatoare incontestabile sunt tarile in dezvoltare, care, in trecut, se multumeau sa semneze acorduri incheiate de Statele Unite si Uniunea Europeana. Impartirea rolurilor intre tarile in dezvoltare a fost extrem de eficace. India s-a situat pe pozitia cea mai radicala, de unde se poate utiliza la nevoie si arma santajului, in timp ce Brazilia a jucat rolul de moderator, capabil sa smulga concesii semnificative. Acordul incheiat la Doha asupra accesului tarilor in dezvoltare la medicamente ieftine este o victorie de neimaginat cu cateva luni in urma.
Tarile in dezvoltare au smuls de la statele industrializate si alte concesii, inclusiv un acces mai larg la piete.In general, se considera ca la Doha s-au pus primele jaloane pentru o reglementare a mondializarii, care sa duca la o repartizare mai echitabila a fructelor liberalizarii comertului international. In acelasi timp, prin acordul semnat de cele 142 de tari membre ale OMC, printre care si Romania, s-a transmis un semnal de speranta economiei mondiale.
