Eu nu sunt o persoana radicala. Dimpotriva, ma situez chiar la polul opus. Militez pentru toleranța, pace pe pamant, dragoste intre semeni, curcubee, inorogi roz, ponei, inimioare și alte chestii enervant de dragalașe și pozitive. Imi place sa imi pastrez mintea deschisa. Nu imi place ideea de definire exacta, de limitare, de a imparți totul in alb și negru, pentru ca, let’s face it, exista prea multe nuanțe de gri intre extremele astea doua. Și de cele mai multe ori, ele sunt cele mai savuroase. Intre literatura erotica si literatura de buda
Doar ca s-a intamplat sa dau peste vreo 50 de astfel de nuanțe de gri deodata. Inglobate intr-o carte proasta. Foarte proasta. Este vorba, dupa cum probabil intuiți, despre marea senzație beletristica aparuta obsesiv in statusurile duduilor pe Facebook, “Fifty Shades of Grey”(a se remarca jocul de cuvinte “ingenios” din titlu).
Da, imi permit sa emit o judecata de valoare atat de tranșanta. In general nu aș cataloga o carte ca fiind proasta, ci aș exclude-o pur și simplu din lista preferințelor mele. Da’ aveti cuvantul meu de onoare ca nu ar trebui sa citiți așa ceva, decat daca ramaneți fara etichete de șampon la toaleta. M-am uitat pe net și aparent s-ar incadra la ,,literatura erotica”.Ei bine, eu aș incadra-o la “literatura de buda”, in cel mai bun caz.
Am intuit ca aceasta opera de arta destinata adolescentelor pasionate de comedii romantice și gospodinelor plictisite de +40 de ani care nu au citit in viața lor altceva in afara de Sandra Brown este un mare clișeu. Dar e mai mult de atat. E un fel de telenovela porno, labarțata in trei volume a cate un kilogram fiecare.
Totuși, am decis sa o citesc pentru a ințelege fenomenul. M-am oprit pe la al doilea volum și consider ca am fost destul de eroina. Va marturisesc ca inca mi-e imposibil sa ințeleg cum de s-a vandut un numar atat de mare(a se citi “revoltator”) de exemplare. Inca de la primele pagini, am simțit ca citesc o varianta ceva mai realista a altei opere admirabile, ”Twilight”. Spun realista pentru ca macar aici nu exista vampiri, varcolaci și alte tentative de creaturi supranaturale. Ulterior, am aflat ca e bazata intocmai pe un fan-fiction dupa povestea fecioarei candide care se indragostește de vampirul cu suflet de poet. Cam atat de previzibil.
Personajele sunt niște clișee ambulante Cel principal feminin, Anastasia, e personificarea tuturor celor bune și sfinte pe acest pamant. E frumoasa, dar in sensul ala de fecioara neintinata, nu de femme fatale. E deșteapta. Sau cel puțin ar trebui sa fie, pentru ca nu prea ii iese. E pasionata de literatura, dar este mai mult decat evident faptul ca nu se poate spune același lucru despre autoare, fiindca sunt o mulțime de stangacii in tentativa ei de a portretiza un personaj cult. Daca ar fi sa o asociem unei tipologii de tipa de pe Facebook, ea ar fi cea care pune ca descrieri pentru pozele in oglinda citate despre viața aparținand filosofilor greci. In școala, ar fi teacher’s pet. Iar in societate, ar fi aia care asculta manele la caști in autobuz, dar cand o scoți la un suc iți spune ca urechile ei sangereaza daca sunt atinse de altceva in afara de Bach.
Personajul principal masculin e un fel de Fat-Frumos cu probleme emoționale(și psihice, daca ma intrebi pe mine), care are absoluta nevoie sa fie salvat. Evident, are infațișarea unui zeu grec, folosește bani pe post de hartie igienica, e inteligent, doar ca are un mic defect. Pentru el nu exista conceptul de relație. El nu are iubite, ci supuse. Pe care le bate pentru a atinge climaxul. Are și o camera special amenajata pentru asta. Dar nu te speria, tu, proaspat indragostito, e baiat de treaba, pentru ca inainte de a avansa intr-o astfel de experiența fascinanta cu el, te va obliga sa semnezi un contract, in care poți specifica daca nu ești de acord cu anumite lucruri. Cum ar fi carligele pentru sani. Mai rar atata marinimie!
Acțiunea? Exceptand faptul ca nu are niciun fel de logica temporala și spațiala sau, in fine, niciun fel de logica in general, in mare se rezuma la sex. In mod deloc ciudat, cei doi protagoniști se indragostesc la prima vedere, iar el, deși este un psihopat fara speranțe, se lasa modelat de dragostea pura a ingenuei domnițe, și evolueaza rapid de la bad boy la baiat de casa. Sau stalker obsedat de control, dar acum puteți sa ii ziceți cum vreți.
Inca un lucru deloc lipsit de orice fel de logica este reacția ei la toate astea. Accepta fara a sta mai mult de trei pagini pe ganduri ca Fat-Frumos sa ii controleze fiecare pas. Sa nu mai punem la socoteala faptul ca dupa aproximativ inca 50 de pagini, el ii cumpara un Audi, un laptop, un dulap plin de haine scumpe(evident, marimea potrivita). E ceva perfect normal, și fostul meu iubit a facut asta. E cursul firesc al unei relații. Pai no?
De asemenea, dupa cum am specificat deja, eroina este o intruchipare a eleganței și a feminitații. Are un vocabular elevat, pe masura ei, astfel incat din 3 cuvinte, 2, 9 sunt “holy shit”, “holy cow”, “holy crap”, “holy fuck”, “holy *insereaza orice substantiv aici și e ok*”. Este demn de specificat și faptul ca are aproximativ 20 de orgasme pe zi. Incepand cu momentul in care și-a pierdut virginitatea. Și ca este inzestrata nativ cu abilitați de necrezut pentru noi, muritorii de rand. Ah, și ca are conversații imaginare frecvente cu “zeița intima”, care va las sa ghiciți de cine este reprezentata.
ACEASTA CARTE NU POATE FI UN REPER IN VIATA SENTIMENTALA
Lasand gluma la o parte, nu faptul ca alegi sa citești cartea asta in detrimentul literaturii de calitate reprezinta o problema. La urma urmei, toți avem nevoie sa citim ceva ușurel din cand in cand, pentru simplul amuzament. Nu sunt absurda și nici nu recomand sa citiți zilnic Kant sau mai știu eu ce. Problema e ca exista persoane intr-atat de naive incat sa ia aceasta poveste care duhnește a clișeu drept reper in viața sentimentala. Exista tipe care suspina dupa ideea de a avea un barbat precum Christian Grey, scapand din vedere faptul ca el nu e decat un tip cu un trecut sumbru, abuziv, violent, și ca practic reprezinta tot ce ar trebui sa eviți in relații. Dar e invaluit intr-o aura de mister și sex-appeal, așa ca iți induce ideea ca daca vreodata intalnești o persoana reala care sa ii semene catuși de puțin, menirea ta nobila este sa il salvezi. Și ca o sa și reușești. Pentru ca, desigur, toți oamenii au in adancul lor un ingeraș care așteapta sa fie eliberat. Și cine l-ar putea elibera daca nu fix tu, fata buna, inocenta și naiva?
Spoiler alert! Așa ceva nu se intampla in realitate. Daca cineva necesita salvare, aia ești tu, pentru simplul fapt ca ai asemenea idei și pentru ca ești intr-atat de vulnerabila in fața manipularii. Probabil tot tu ești cea care ține diete drastice doar pentru ca vede poze photoshopate cu modele pe copertele revistelor, cea care iși modeleaza existența pentru a se incadra in niște standarde stupide impuse de media, cea al carei scop primar este sa fie placuta și acceptata, cea care se sacrifica pe sine pentru senzația calduța de apartenența.
Repet, e in regula sa citești cartea pentru entertainment. Menirea ei nu este sa trezeasca revelații divine, ci sa te distraga de la rutina. E in regula, atata timp cat o tratezi ca atare și nu incerci sa ii dai semnificații profunde și geniale. Din punctul meu de vedere, e foarte slaba și imi susțin in continuare parerea. Pana și autoarea a descris-o ca fiind “expresia crizei de varsta mijlocie”, declarandu-se surprinsa de popularitatea caștigata instantaneu.
Filmul, in schimb, s-ar putea sa fie simpatic. Imi plac deja doua piese din coloana sonora, deci are o bulinuța roșie de la mine.
Pace și dragoste pe pamant.
