Elena este studenta in anul III la Medicina și a dorit sa-și depașeasca limitele, așa ca a ales sa plece in strainatate prin programul Erasmus. A ales Italia, pentru ca parinții ei sunt deja stabiliți acolo. In afara de asta, spune ca aceasta țara are „acel ceva al ei…E frumoasa, e de vis. E ca o parte din istorie, imbinata cu elemente actuale”. Despre experiența de acolo, ne povestește chiar ea.
Ce obiective ți-ai dorit sa atingi prin programul Erasmus?
Obiectivele pe care doream eu sa le ating erau mai mult un moft sau o curiozitate. Voiam sa vad cum e sa studiezi intr-o alta facultate, dintr-o alta țara, cu un sistem total diferit. Mai adaugam și o limba straina pe care o inveți in plus, pe langa engleza pe care o aprofundezi. Mie mi se pare o afacere destul de profitabila din punctul asta de vedere.
Care sunt punctele slabe/forte ale programului, din punctul tau de vedere?
In ceea ce privește punctele forte ale programului, lista e destul de lunga. Aș incepe cu faptul ca ai ocazia sa stai de la un semestru la un an intr-o alta țara, sa o iei de la zero din toate punctele de vedere, sa te schimbi, sa cunoști, sa aprofundezi; prieteni noi, culturi noi, obiceiuri gastronomice.
Punctele slabe ale programului ar putea fi, in primul rand, faptul ca nu iți garanteaza ințelegerea din partea tuturor profesorilor. Sa te aștepți la discrimanari de orice fel. In ceea ce ma privește, am avut neșansa sa intalnesc profesori cu o mare pregatire intelectuala, dar care aveau impregnata in minte imaginea ca Romania este o țara plina de țigani, care nu are nimic de oferit sau aratat…Bineințeles, lucrul acesta nu are legatura cu programul in sine, ci cu mentalitatea oamenilor.
Ai legat prietenii de cand ai plecat?
Din momentul in care am ajuns aici , mai exact octombrie 2014, am reușit sa leg multe prietenii frumoase. Am avut șansa sa cunosc oameni extraordinari, care mi-au aratat și m-au invațat o gramada de lucruri. Din punctul meu de vedere, nici nu ai cum sa supraviețuiești altfel decat prin a lega prietenii. Oamenii sunt foarte deschiși, trebuie doar sa fii dornic de cunoaștere și foarte sociabil. Cam astea ar fi elementele cheie.
Care sunt motivele pentru care ai recomanda și altora experiența ta?
Aș recomanda experiența asta tuturor celor care vor mai mult decat a termina o facultate și a avea diploma aia de licența care te face absolvent de studii superioare.Spunea cineva ca in cațiva ani, oamenii se vor clasifica in 2 categorii: cei care au facut Erasmus și cei care nu.Eu am ales sa plec pentru ca vreau mai mult de la viața asta. Vreau sa imi testez limitele, sa vad cat pot sa culeg, cat pot sa acumulez. Vreau sa ma imbogațesc și nu ma refer aici la bani.Cred cu tarie ca in drumul spre civilizație și dezvoltare, țara noastra a pierdut teren, iar faptul ca prin acest program ai ocazia sa cunoști oameni care au ce povești ,au ce oferi , te ajuta intr-o mare masura sa te dezvolți ca și om. Sa fii tu schimbarea de care are nevoie Romania pentru anii care urmeaza.
Ce intamplare inedita ți-a ramas in minte din experiența Erasmus?
Din șirul intamplarilor inedite, am in minte un intreg album…e greu sa aleg una. Imi amintesc cu placere de prima excursie in natura. Aveam de parcurs un drum de munte de circa 3 ore, foarte abrubt. Nu m-am documentat inainte de a pleca la drum și am plecat complet nepregatita psihic sa „escaladez” stanci abrupte. Am o mare teama de inalțimi. La un moment dat, am cedat psihic in fața priveliștii abisului care mi se afișa in fața ochilor, m-am așezat jos și le-am zis indrumatorilor „Eu mai mult de atat nu pot. Raman aici și ma luați cand ma intoarceți. Picioarele imi tremura și nu ma mai pot mișca.” Bineințeles ca a fost nevoie de mobilizarea mai multor persoane care sa ma convinga ca pot continua și am continuat, in spatele unui alpinist care ma ținea de mana și altul care statea veșnic in spatele meu sa ma impinga.A fost o experiența tare faina, care s-a incheiat cu o febra musculara de vreo 3-4 zile, dar am fost mai mult decat fericita ca am reușit sa imi inving una dintre cele mai mari temeri.
