In fata aeroportului din Berlin transformat intr-un parc care este Campo de Tempelhof se afla ceea ce este cunoscut sub numele de Casa del Puente Aereo. Este un bloc de inchiriat al carui nume face aluzie la vremurile cand Berlinul de Vest era rupt de „lumea libera”. Bannerele atarna de unele dintre ferestrele si balcoanele cladirii. „Leine Oder Bleibt”, se citeste cel mai mare. Inseamna ceva de genul „Pleaca departe sau stai” si a servit drept motto pentru a mobiliza vecinii.
In urma cu cateva saptamani, vecinii au primit un e-mail de la liderii politici din Neukolln, districtul lor. Acestia au fost informati despre interesul unui investitor strain de a-si achizitiona imobilul. Toata lumea din Neukolln stie ca acest tip de interes duce de obicei la achizitionarea cladirii. Apoi vin renovarile si cresterile de chirie. De ani de zile, aceasta a fost una dintre fetele gentrificarii.
Dar investitorii nu isi iau intotdeauna drumul. De cand social-democratul Michael Muller guverneaza la Berlin in coalitie cu Verzii si Die Linke, orasul a facut din remunicipalizarea locuintelor una dintre pietrele de temelie ale strategiei sale de a reduce gentrificarea si cresterea preturilor chiriilor. De cand acea coalitie de stanga a inceput sa guverneze Berlinul, peste 8.200 de case au fost remunicipalizate. Ele au devenit „bunuri de la Berlin” dupa ce au fost achizitionate de companii publice.
„Remunicipalizarea nu este doar o idee, este un proces care este in desfasurare la Berlin”, noteaza Volker Eichener, profesor de politica sociala la Universitatea de Stiinte Aplicate din Dusseldorf. Eichener cunoaste bine cazul Berlinului. „Orasul Berlin avea o oferta publica abundenta de locuinte. Dar pana la sfarsitul anilor 1990 si inceputul anilor 2000, jumatate din acele case au fost vandute. Am fost printre cei care au avertizat ca aceasta a fost o greseala”, spune el.
Lipsa locuintelor
„Ne-au spus doua lucruri pentru a justifica vanzarea: unul, ca situatia financiara a orasului era foarte proasta si, doi, ca nu era necesar sa avem un instrument de politica a locuintelor pentru ca nu exista lipsa de locuinte”, adauga Eichener. Acum, insa, expresia care defineste cel mai bine situatia pietei imobiliare din Berlin este „lipsa de locuinte”. Aceasta realitate a umflat preturile terenurilor.
In acest context, oameni precum Florian Schmidt, un politician al Verzilor responsabil cu planificarea urbana in districtul Kreuzberg-Friedrichshain, au castigat proeminenta. „Locuintele nu trebuie tratate ca un bun economic, ci ca parte a unei proprietati comune care nu este supusa presiunii pietei”, spune Schmidt, unul dintre oficialii locali care s-a evidentiat cel mai mult in lupta pentru a oferi solutii impotriva ascensiunii. preturi imobiliare.
In cazul Casa del Puente Aereo, responsabilii districtului Neukolln au venit sa-l opreasca pe investitorul britanic Pears Global. Folosind legislatia existenta, autoritatile au eliminat Pears Global si au cautat un alt cumparator. Si anume, cooperativa de chiriasi privati care este Asociatia de locuinte a functionarilor publici din Berlin.
„Este o companie cu o buna reputatie si un profil foarte social”, spune Andrea. Ea face parte din grupul de aproximativ 320 de locuitori ai Casa del Puente Aereo. „Sunt foarte multumit, pentru ca se temea conversia locuintelor inchiriate in proprietate si cresterea chiriilor”, spune Jochen Biedermann, politician local din partidul Verzilor si unul dintre promotorii interventiei pentru salvarea Casei aerului. pod.
In prezent, se estimeaza ca cooperativele de locuinte publice din Berlin au aproximativ 310.000 de apartamente. Acestea reprezinta 25% din fondul de locuinte al orasului. Ar putea fi mai mult, pentru ca remunicipalizarea locuintelor este un nou efort politic la Berlin. Cu el, autoritatile incearca sa corecteze vanzarea de locuinte publice care a avut loc dupa caderea comunismului.
Remunicipalizarea apei
De atunci dateaza si privatizarea apei orasului. Se presupune ca pentru a castiga resurse financiare, Berlin a privatizat partial Compania de Apa din Berlin (BWB, pentru acronimul sau german) in 1999. Primarul de atunci, conservatorul Eberhard Diepgen, a decis sa vanda 49,9% din capitalul BWB multinationalei franceze Veolia si gigantul german RWE. Operatiunea a reprezentat un venit pentru oras de 3.300 de milioane de marci (circa 1.600 de milioane de euro).
Acea vanzare era paine pentru azi si foame pentru maine. Nu a scos Berlinul din precaritate. Altfel, succesorul lui Diepgen, social-democratul Klaus Wowereit, nu ar fi facut acest slogan la moda pentru orasul sau: „Berlinul este sarac, dar sexy”.
Odata cu privatizarea BWB, serviciul de gospodarire a apei nu s-a imbunatatit. Aceasta realitate si alte dezavantaje asociate cu privatizarea au fost realizate de Berlin Water Table, o initiativa de cartier responsabila de remunicipalizarea BWB. Nu a fost usor sa scoti Veolia si RWE din actionariat. Sigur Franzen, unul dintre responsabilii acestei Oficii de Apa, stie bine acest lucru.
„Veolia si RWE nu au vrut sa paraseasca BWB. Dar aici a intrat initiativa noastra de referendum”, spune Franzen. El face aluzie la principala realizare a organizatiei sale, care a mobilizat destui berlinezi pentru a desfasura un referendum cetatenesc care a fortat publicarea suculentelor contracte semnate de Veolia si RWE cu autoritatile berlineze. In 2011, Franzen si compania au reusit sa organizeze referendumul, l-au castigat si publicarea acelor contracte a fost considerata obligatorie.
Acestea nu au devenit pe deplin publice. Dar amenintarea ca vor iesi la lumina a contribuit la iesirea capitalului privat din BWB. „Acordul pe care companiile l-au avut cu orasul era ca, daca nu obtin profit, Berlinul trebuia sa le plateasca acele profituri”, isi aminteste Franzen. Nu a trecut mult pana cand Consiliul de Apa din Berlin a dus acele contracte in instanta.
Remunicipalizarea BWB a pus capat preturilor exagerate din vremurile managementului privat, care au suferit o crestere de pana la 35%. „Preturile au scazut, dar probabil ca sunt inca foarte mari. Modul in care sunt calculate preturile da nastere in continuare la faptul ca preturile sunt prea mari”, subliniaza Franzen.
… Si, de asemenea, energia
Inspirata de Franzen si companie, a iesit la iveala o alta initiativa care vizeaza ca Berlinul sa-si recupereze infrastructura electrica: Berlin Energy Table. Promotorii sai au organizat si un referendum cetatenesc in 2013. In acest caz, votul nu a fost obligatoriu pentru ca nu a fost suficienta participare.
„Chiar si asa, am mobilizat 700.000 de oameni si asta a fost suficient pentru a schimba situatia. Politicienii au simtit presiunea noastra si au infiintat doua companii, Berlin Energie, pentru a face posibil ca orasul sa reia conducerea retelei electrice si Berliner Stadtwerker, care furnizeaza energie regenerabila”, spune Jens Martin Rode, unul dintre fondatorii retelei de energie electrica. Tabelul Energiei Berlinului.
Sectorul de electricitate al orasului nu a fost ferit de privatizarile care au servit servicii esentiale de capital privat, cum ar fi locuinta sau apa pe platou. „In anii 90, sectorul energetic era impartit in trei blocuri: productie, retea si vanzare catre consumatori”, spune Rode. „Compania suedeza Vattenfall a cumparat totul: productia, reteaua si 70% din piata”, adauga el.
Impactul COVID-19, inca de masurat, ar putea compromite politicile de remunicipalizare ale Berlinului. EFE
Cu toate acestea, dupa mai bine de cinci ani de activitate, Berlin Energie si Berliner Stadtwerke au devenit concurenti. Atat de mult incat anul trecut Berlin Energie a castigat cel mai recent concurs privind exploatarea retelei electrice. Vattenfall a dus aceasta decizie in instanta.
Frana COVID-19
El si restul membrilor Consiliului pentru Energie din Berlin spera ca compania orasului va invinge Vattenfall. Printre altele, pentru ca firmele municipale s-au dovedit a fi „mai ieftine, mai respectuoase cu mediul, mai transparente, precum si dezvolta idei impotriva saraciei energetice, de exemplu”, spune Rode.
El stie, la fel ca si restul actorilor sociali si politici angajati in remunicipalizarea infrastructurilor si serviciilor din Berlin, ca criza provocata de COVID-19 poate retine orasele cu agende de remunicipalizare. Dar impactul coronavirusului nu a fost inca clarificat.
„Nu stim cat de multe venituri vor lipsi din cuferele orasului si nici cat de repede se va redresa economia”, potrivit Schmidt, seful de planificare urbana la Kreuzberg-Friedrichshein. Cert este ca atata timp cat politicieni ca el si miscari sociale precum Rode sau Franzen continua sa existe, remunicipalizarea va continua sa fie un orizont pentru care sa lupti la Berlin.
