Abolhassan Banisadr, primul presedinte al Iranului dupa revolutia islamica din 1979, care a fugit din Teheran dupa ce a fost acuzat ca a sfidat puterea tot mai mare a clericilor pe masura ce natiunea devenea o teocratie, a murit. Avea 88 de ani.
Printre o mare de clerici siiti imbracati in negru, Banisadr s-a remarcat pentru costumele sale in stil occidental si pentru o origine atat de franceza incat a fost la filozoful Jean-Paul Sartre careia si-a dat credinta ca va fi primul presedinte al Iranului in jur de 15. cu ani mai devreme.. s-a intamplat.
Aceste diferente l-au izolat doar in timp ce nationalistul a incercat sa implementeze o economie in stil socialist in Iran, sustinuta de o credinta siita profunda insuflata in el de tatal sau cleric.
Banisadr nu si-ar consolida niciodata controlul asupra guvernului pe care se presupune ca l-a condus, deoarece evenimentele aflate in afara controlului sau, inclusiv criza ostaticilor ambasadei SUA si invazia Iranului de catre Irak, s-au adaugat la tumultul care a urmat revolutiei.
Puterea reala a ramas ferm detinuta de liderul suprem, ayatollahul Ruhollah Khomeini, cu care Banisadr a lucrat in exil in Franta si a urmat inapoi la Teheran in mijlocul revolutiei. Dar Khomeini avea sa-l lase deoparte pe Banisadr dupa doar 16 luni de mandat, trimitandu-l sa fuga inapoi la Paris, unde avea sa ramana zeci de ani.
„Eram ca un copil privindu-l pe tatal meu transformandu-se incet intr-un alcoolic”, a spus mai tarziu Banisadr despre Khomeini. „Drogul de data asta a fost putere”.
Familia lui Banisadr a declarat intr-o declaratie online sambata ca acesta a murit intr-un spital din Paris, dupa o lunga boala. Televiziunea de stat iraniana a continuat cu propriul buletin cu privire la moartea lui. Niciunul dintre ei nu a oferit mai multe detalii despre boala cu care s-a confruntat Banisadr.
Exilat anterior in Irak de sahul Mohammad Reza Pahlavi, Khomeini a ajuns sa plece in Franta in 1978, sub presiunea reinnoita din partea monarhului iranian. Ajuns la Paris si nevorband franceza, Banisadr a fost cel care i-a oferit initial clericului un loc de locuit dupa ce si-a mutat propria familie din apartamentul sau pentru a-l gazdui.
Khomeini avea sa ajunga in Neauphle-Le-Chateau, un oras de la periferia capitalei franceze. Acolo, dupa cum Banisadr a spus odata la News, el si un grup de prieteni au creat sau verificat mesajele trimise de Khomeini, pe baza a ceea ce li s-a spus ca iranienii vor sa auda.
Inregistrarile pe banda cu remarcile lui Khomeini au fost vandute in Europa si trimise in Iran. Alte mesaje au fost difuzate prin telefon, citite sustinatorilor din diferite orase iraniene. Acele mesaje au pus bazele revenirii lui Khomeini dupa ce sahul grav bolnav a fugit din Iran la inceputul anului 1979, desi clerul nu era sigur daca are sprijinul, a spus odata Banisadr.
„Pentru mine, a fost absolut sigur, dar nu pentru Khomeini si nu pentru multi altii din Iran”, a declarat Banisadr pentru AP in 2019.
In aceasta intoarcere, Khomeini si Revolutia sa islamica au maturat tara. Banisadr a devenit membru al Consiliului Revolutionar al clerului si a devenit seful Ministerului de Externe al tarii la doar cateva zile dupa preluarea Ambasadei SUA la Teheran, la 4 noiembrie 1979, de catre studentii de la linia dura.
Intr-un ecou al lucrurilor care vor urma, Banisadr a servit doar 18 zile in acel rol dupa ce a cautat un capat negociat al crizei ostaticilor, pe care Khomeini a renuntat-o pentru o linie dura.
Deturnatorii au fost „dictatori care au creat un guvern in cadrul unui guvern”, avea sa se planga ulterior Banisadr.
Dar el a ramas la sfatul lui Khomeini si va face forta pentru nationalizarea industriilor majore ale sahului si a fostelor companii private. Si la inceputul anilor 1980, dupa ce Khomeini a decretat anterior ca un cleric nu ar trebui sa detina presedintia nou creata a Iranului, Banisadr a fost cel care a castigat trei sferturi din voturi si a preluat mandatul.
„Revolutionarul nostru nu va castiga daca nu este exportat”, a spus el in discursul sau inaugural. „Vom crea o noua ordine in care persoanele defavorizate nu vor fi intotdeauna dezavantajate.”
Pe fondul epurarilor armatei Iranului, Irakul va invada tara, declansand ceea ce ar fi un conflict sangeros de opt ani intre cele doua natiuni. Banisadr a servit ca comandant sef al tarii in baza unui decret Khomeini. Dar esecurile pe campul de lupta si plangerile de la Garzile Revolutionare paramilitare iraniene au devenit o raspundere politica pentru presedinte, care va supravietui la doua prabusiri de elicopter langa linia frontului.
Un parlament controlat de clerici dure sub Khomeini l-a demis pe Banisadr in iunie 1981 pentru opozitia sa de a avea clerici in sistemul politic al tarii, parte a unei dispute de lunga durata intre ei. O luna mai tarziu, Banisadr s-a imbarcat intr-un Boeing 707 al fortelor aeriene iraniene si a evadat in Franta cu Massoud Rajavi, liderul grupului militant de stanga Mujahedeen-e-Khalq.
A iesit din zbor cu mustata sa rasa. Presa iraniana a sustinut ca a scapat imbracat in femeie.
Khomeini „poarta o mare responsabilitate pentru teribilul dezastru care a lovit tara”, a spus Banisadr dupa evadarea sa. „In mare masura, el a stabilit acest curs pentru poporul nostru.”
Nascut pe 22 martie 1933 in Hamadan, Iran, Banisadr a crescut intr-o familie religioasa. Tatal sau, Nasrollah Banisadr, era un ayatollah, un cleric siit de rang inalt care s-a opus politicilor tatalui sahului, Reza Shah.
„Chiar si in pantece am fost un revolutionar”, s-a laudat odata Banisadr.
De tanar, a protestat impotriva sahului si a fost inchis de doua ori. El l-a sprijinit pe premierul iranian Mohammad Mosaddegh, care a nationalizat industria petroliera a Iranului si a fost rasturnat ulterior in timpul unei lovituri de stat sustinute de CIA in 1953. In timpul revoltelor din 1963, Banisadr a fost ranit si a fugit in Franta.
Banisadr a studiat economie si finante la Universitatea Sorbona din Paris si mai tarziu a predat acolo. A fost autorul unor carti si tratate despre socialism si islam, idei care l-au calauzit ulterior dupa ce a intrat in cercul interior al lui Khomeini.
Dupa ce au parasit Iranul, Banisadr si Rajavi au format Consiliul National de Rezistenta al Iranului. Banisadr s-ar fi retras din consiliu in 1984, dupa ce Mujahedeen-e-Khalq a devenit asociat cu dictatorul irakian Saddam Hussein, in timp ce acesta isi continua razboiul impotriva Iranului.
El va ramane in afara Parisului pentru tot restul vietii, sub supravegherea politiei, dupa ce a fost vizat de presupusi asasini iranieni.
Banisadr a castigat din nou notorietate dupa ce a sustinut, fara dovezi intr-o carte, ca campania lui Ronald Reagan s-a inteles cu liderii iranieni pentru a amana eliberarea ostaticilor, zadarnicind astfel realegerea presedintelui de atunci Jimmy Carter. Asta a dat nastere ideii „surprizei din octombrie” in politica americana, un eveniment programat in mod deliberat si suficient de puternic pentru a afecta alegerile.
Anchetatorii din Senatul SUA ar spune mai tarziu, in 1992, ca „mare greutate a dovezilor este ca nu a existat un astfel de acord”. Cu toate acestea, dupa inaugurarea lui Reagan in 1981, armele americane au inceput sa curga in Iran prin Israel, in ceea ce va deveni cunoscut sub numele de scandalul Iran-Contra.
„Clerul te-a folosit ca pe un instrument pentru a scapa de fortele democratice”, i-a spus Banisadr unui fost ostatic in 1991, in timpul turneului in Statele Unite. „In noaptea in care ai fost luat ostatic, m-am dus la Khomeini si i-am spus ca a actionat impotriva islamului, impotriva democratiei”.
