In prezent, cel mai apropiat lucru de o sarbatoare a Mandriei din China are loc la Shanghai in fiecare iunie, desi este diferit de evenimentele de strada in masa din Occident.
Shanghai Pride a fost fondata de un grup de prieteni in 2009 si este organizata de voluntari, majoritatea straini. Singurul lucru care ar putea aminti de o demonstratie este Pride Run, o mica cursa pe care o organizeaza pe strazile orasului. Dar evenimentele merg mai departe: un festival de film, expozitii de arta, petreceri in baruri, forumuri… Desi anul acesta au fost nevoiti sa anuleze mai multe din cauza focarelor de covid.
Raymond Phang, co-fondator, saluta faptul ca vin din ce in ce mai multi oameni, in special chinezi, desi evenimentele sunt inca foarte modeste, cu doar cateva sute de oameni. Cu toate acestea, organizatorii intampina dificultati din partea publicului si a autoritatilor. „Shanghai este relativ deschis, dar este inca dificil. De multe ori ne obliga sa schimbam locatiile sau sponsorii ajung sa dau inapoi”, spune Raymond.
Acceptarea sociala impovarata de casatoria traditionala
Dupa zeci de ani de persecutie, homosexualitatea a fost dezincriminata in 1997 si eliminata din clasificarea bolilor mintale in 2001. Avansurile de acceptare sociala si locurile pentru clientela LGTBI se inmultesc. Desi lucrurile evolueaza, in China diversitatea sexuala este inca tabu pentru o mare parte din societate. Potrivit unui studiu al Natiunilor Unite, abia 5% dintre persoanele LGBTI din tara isi traiesc sexualitatea in mod deschis.
Xiao si-a cunoscut iubitul prin Alo, o aplicatie populara de intalniri chineza pentru barbati si crede ca, daca nu ar fi fost aplicatia, i-ar fi fost foarte greu sa-si gaseasca un partener. „Toata lumea este foarte discreta, se camufleaza pentru a se proteja”, spune el.
Potrivit ONU, desi majoritatea societatii chineze, si in special tinerii, considera ca persoanele LGTBI ar trebui sa aiba aceleasi drepturi ca si heterosexualii, discriminarea ramane puternica si acceptarea in familie este redusa. Traditia confuciana cantareste foarte mult si a da nepoti este practic o obligatie pentru orice copil.
Nici Xiao, nici prietenul sau Cong, in varsta de 30 de ani, nu au spus familiilor lor ca se intalnesc de acelasi sex, chiar daca nu isi ascund sexualitatea de prieteni sau colegi. „Pentru mine, cel mai greu lucru despre a fi gay este sa le spun parintilor mei. Ar reactiona negativ. Cred ca mama stie deja si refuza sa recunoasca”, spune Cong. „Ma streseaza foarte mult. Imi spun foarte des ca prietenii lor au deja nepoti si ma intreaba cand o sa aduc o fata acasa. Pentru ei, a nu avea copii este ca o crima”, spune el.
Cong nu s-a gandit inca sa se casatoreasca cu o femeie , dar banuieste ca unii dintre prietenii lui au facut-o. De fapt, casatoriile intre homosexuali si heterosexuali sunt surprinzator de comune in China. Asociatia de Sexologie din China estimeaza ca 80% dintre barbatii gay chinezi se casatoresc cu femei din cauza presiunii familiei. Desi nu exista date despre femeile homosexuale, este logic sa credem ca situatia lor nu este cu mult mai buna.
Atat de comune sunt aceste legaturi incat neologismul tongqi a fost popularizat pentru a se referi la milioanele de femei casatorite, fara sa stie, cu barbati gay. Stigmatizarea divortului ii face pe multi sa prefere sa duca o viata nefericita decat sa se separe. Desi nu atat de mult, casatoriile intre homosexuali de sex opus care pretind ca duc o viata heterosexuala doar pentru familiile lor sunt de asemenea comune.
Homofobia importata din Occident
Homofobia actuala nu provine -sau nu exclusiv- din invataturile lui Confucius, care plaseaza familia in centrul societatii. In China antica, deja sub influenta gandirii confucianiste, se practica poligamia si relatiile homosexuale, in special intre barbati, erau comune si chiar bine vazute, cel putin in randul claselor superioare. Literatura vremii relateaza pozitiv intalnirile sexuale dintre imparati si membrii curtii inca din dinastia Han (206 i.Hr. – 220 d.Hr.).
In unele locuri, precum provincia Fujian, pana in secolul al XVIII-lea au fost practicate ceremonii asemanatoare casatoriei intre barbati, desi aceste uniuni au ajuns sa se dizolve de-a lungul anilor, astfel incat fiecare membru al cuplului sa aiba copii singur. In Canton, „asociatiile de orhidee de aur” in randul femeilor erau comune.
Toata aceasta normalitate a diversitatii sexuale, pacatoasa in ochii misionarilor si comerciantilor europeni, disparea odata cu influenta colonialismului occidental. Dinastia Qing (1644-1912) a fost prima care a impus o lege care incrimineaza homosexualitatea in China. „Modernitatea” venita din Europa, care considera homosexualitatea o patologie, a ajuns sa impuna homofobia, mai ales dupa ce Mao Zedong a venit la putere in 1949 si ruperea sa de traditia chineza.
Inainte sau inapoi?
Odata cu deschiderea economica a tarii din anii 1980, mentalitatea s-a deschis catre -de data aceasta- curentelor pro-LGTBI care vin din strainatate. Cu toate acestea, guvernul conservator chinez aplica o „politica a trei ne”: fara aprobare, fara condamnare si fara promovare a homosexualitatii , fara sa fie clar care este foaia de parcurs a autoritatilor. Guvernul ramane intr-o zona gri in care tolereaza comunitatea LGTBI si face pasi timizi pentru a-i acorda mai multe drepturi, dar reprima orice activism care ar putea reprezenta o amenintare la adresa stabilitatii sociale si a sistemului.
Situatia este mai complicata pentru persoanele transsexuale. Procesele de reatribuire a sexului sunt lungi si complicate, cu cerinte precum aprobarea familiei , care, potrivit Amnesty International, ii impinge pe multi sa se indrepte catre piata neagra. In plus, China continua sa considere transsexualitatea o boala mintala.
J. lucreaza intr-unul dintre principalele ONG-uri care ajuta comunitatea LGTBI din China, dar prefera ca atat numele lui, cat si cel al organizatiei sa nu apara in articol „pentru a nu primi atentii nedorite” din partea autoritatilor. Guvernul chinez a intarit controlul asupra ONG-urilor, in special sub actualul lider, Xi Jinping.
Organizatia lui J. se concentreaza, printre alte aspecte, pe ingrijirea psihologica a persoanelor transsexuale si pe lupta impotriva terapiilor de conversie, care sunt inca practicate in tara. „In 2014, am dat in judecata o clinica care folosea socuri electrice pentru a indrepta persoanele LGBTI. A fost primul caz castigat de colectiv in China”, spune el.
„Situatia persoanelor LGTBI s-a imbunatatit, dar suferim in continuare de discriminare si, din pacate, nu exista o lege care sa ne protejeze ”, spune J. China a acceptat, spre surprinderea multora, toate recomandarile Consiliului Natiunilor Unite pentru Drepturile Omului. in 2019 in legatura cu drepturile LGTBI. Guvernul chinez a promis sa creeze o legislatie specifica impotriva discriminarii grupului, dar nu a aprobat-o inca.
Legile propuse privind casatoriile intre persoane de acelasi sex au fost respinse in mod repetat de autoritati. Ultima, in aceeasi luna de mai, cand un cod civil a fost aprobat pentru prima data in China si casatoria egala a fost una dintre cele mai sustinute sugestii in faza de consultare a cetatenilor. Cu toate acestea, Guvernul a aprobat in 2017 un fel de „tutela” care permite cuplurilor homosexuale sa aiba anumite legaturi juridice in legatura cu deciziile medicale sau cu mostenirea.
„Striga-ma pe numele tau”, retras
Continutul homosexual este cenzurat in film, arta si televiziune la acelasi nivel cu violenta si pornografia. Festivalul de Film Queer de la Beijing, care a inceput in 2001, a fost urmarit si persecutat de autoritati si de mai multe ori a trebuit sa aiba loc in ambasadele straine. In 2015, Administratia Presei, Radio, Film si Televiziune a mers mai departe si a interzis continutul homosexual.
Filmul „Call me by your name” a fost retras in ultimul moment de la Festivalul International de Film de la Beijing in 2018. In acelasi an, cenzura obisnuita din retelele de socializare a determinat Weibo, Twitter-ul chinez, sa interzica orice conversatie pe subiecte LGTBI in urma instructiuni ale Guvernului de a crea un mediu „curat si armonios” pe internet. Decizia a fost puternic criticata de populatie si chiar de The People’s Daily, ziarul emblematic al Partidului Comunist Chinez. Reteaua de socializare a trebuit sa dea inapoi.
„Situatia persoanelor LGBT se schimba in bine pentru ca tinerii au mai multa voce”, spune Cong. Dar el adauga ca schimbarea necesita timp, si cu atat mai mult in China, unde autoritatile incetinesc progresul. „Cel putin o generatie”, prezice el.
