Daca acum 3 ani va povesteam despre primele mele 3 zile in Retezat si despre cum m-am indragostit de ei, astazi va povestesc despre cum m-am reindragostit. In alte 3 zile minunate, petrecute acolo in luna august, acum aproximativ o luna. Si despre cum am indurat 3 ani de zile de dor.

In 2010 am mers in Retezat cu vise mari, cu un dor inexplicabil, asa cum va spuneam si atunci, pentru ceva ce de fapt inca nu vazusem niciodata in realitate, ci doar in poze. Mi-am dorit foarte mult sa fac traseul Portile inchise, nu stiu cum si de ce, dar mi se pusese mie pata pe el.

Din pacate, n-a fost sa fie. O problema la stomac foarte urata m-a tinut lata in cort o zi intreaga, fix in ziua rezervata pentru Portile Inchise SI ziua cu vremea cea mai buna si mai frumoasa. Dar nu m-am lasat influentata de asta. Mi-a parut rau, dar am ales, asa cum v-am povestit si atunci, sa raman in urma celor 3 zile numai cu amintirile frumoase, cu toate emotiile placute traite cu fiecare pas si fiecare locusor descoperit acolo, si cu bucuria imensa ca in sfarsit vazusem Retezatul!

Dar visul Portilor Inchise a ramas. Nu m-am intors in Retezat dupa un an, si nici dupa 2. Asa a fost sa fie. Insa anul acesta, visul meu s-a implinit. Am revenit in Retezat dupa 3 ani, tot pentru 3 zile, in anul 2013. Nici daca voiam nu aliniam asa de bine cifra magica 3

Dar sigur sigur pot sa va spun ca a fost cu adevarat magica. Toate cele 3 zile au fost… perfecte. Vremea a fost perfecta, traseele au fost perfecte, lacurile au fost perfecte, crestele au fost perfecte… pana si durerile noastre au fost perfecte :))) Pentru ca da, recunosc, am indurat un pic pentru tot ce am vazut, dar in final, cand am tras linie si am vazut cu ce m-am ales, toate neplacerile n-au mai cantarit deloc in balanta. Insa ce am primit in schimb… cantareste enorm.

Nu stiu cat de “grele” se vad de la voi, insa pentru mine fiecare dintre fotografiile de mai jos inseamna o amintire cu o semnificatie foarte importanta, si cu greu am reusit sa aleg doar 22 dintre ele, pe care sa ne impart cu voi.

Apusul din prima seara, petrecuta la cort:

Prima caprita neagra care a tasnit ca de nicaieri, chiar in prima zi de traseu:

Unul dintre Taurile Custurii, lacurile care s-au lasat un pic mai greu de gasit:

Portiunea de creasta intre saua Custurii si Vf. Papusa, una dintre cele mai frumoase parcurse de mine:

Poteca si jnepenisul din aceeasi creasta:

Ultima urcare spre Vf. Papusa… oh mama!

Poza de “varf” pe Papusa. Jos se vede Lacul Adanc:

Lacurile si umbrele din valea Rea:

Pufoseniile verzi de pe unul dintre lacurile din Valea Rea:

Fluturas + Rhododendron = LOVE

Lacul Stevia pitit bine:

Lacul Bucura, my first love, pentru care am ales sa indur o sete apriga doar ca sa il pot vedea si anul acesta

Portiunea de creasta intre Vf. Bucura II si Curmatura Bucurei, o alta preferata de-a mea:

Taul dintre Brazi, o oaza ascunsa:

Lacul Gales, o alta minunatie de lac la care sper ca voi putea reveni candva cu cortul:

Taul Tapului, lacul la care am plans cand l-am vazut prima data:

Portile Inchise, un vis implinit:

Tot Portile inchise, traseul meu de suflet:

Si tot Taul Tapului, cu a lui insulita formidabila:

…la care cand am ajuns am constatat ca nu e asa de micuta precum credeam… 

Nu intamplator am incheiat cu o fotografie de la Taul Tapului. Daca in 2010 spuneam ca lacul Bucura e cel mai frumos lac vazut de mine vreodata si ca e preferatul meu… anul acesta cred ca m-am razgandit nitel. Nu pentru ca nu-mi mai place Bucura, Doamne fereste, insa pe acelasi loc in topul meu si-a facut loc si acest tau minunat, pe care sper din tot sufletul sa nu il fi vazut acum pentru ultima data, ci doar pentru prima data. Spun pe acelasi loc pentru ca oricum, batalia ar fi fost una nedreapta. Bucura este cel mai mare lac glaciar din Romania, o imensitate greu de cuprins cu ochii de pe mal, pe cand Taul Tapului cu a lui insulita magica, este de vreo 4 ori mai mic in suprafata, asadar sunt incomparabile. In sufletul meu insa, le iubesc in egala masura

Si sunt sigura ca e imposibil sa nu va indragostiti si voi de ele si de Retezat, asta daca nu cumva… faptul e deja consumat Daca insa n-ati fost inca in Retezat si urmeaza de acum incolo… sa nu-mi spuneti ca nu v-am avertizat!

Ca sa va hotarati pe ce cale va decideti sa patrundeti in Retezat, va sfatuiesc sa consultati articolul meu de acum 3 ani, acolo v-am dat cateva detalii despre caile de acces, si desigur, daca aveti intrebari, ma gasiti aici

Traseele parcurse de noi anul acesta au fost:

1. Stana de Rau – Lacul Ciomfu – Taurile Custurii – Vf. Custura –Vf. Papusa – Lacurile din Valea Rea – Cabana Pietrele

2. Cabana Pietrele – Saua Ciurila – Vf. Retezat – Varful Bucura I – Curmatura Bucurei – Bordu Tomii – Cabana Pietrele

3. Cabana Pietrele– Taul dintre brazi –  Lacul Gales – Portile Inchise – Taul Tapului – Stana de rau

Pentru incepatori nu sunt tocmai recomandate in formatul acesta, pentru ca au fost fiecare de cate aprox. 12 ore (mai putin cel din ultima zi, care a fost de 10 ore jumate) insa va puteti organiza cumva altfel, in functie de experienta si puteri.