Ce este perspectiva atmosferica in arta? Poate ca ati auzit de termenii „perspectiva aeriana” sau „perspectiva atmosferica” si poate ca acest lucru va suna destul de tehnic. Dimpotriva, perspectiva atmosferica in arta este una dintre cele mai eficiente tehnici pe care artistii le pot folosi pentru a face peisajele sa prinda viata. In timp ce perspectiva liniara deriva din geometrie si matematica, perspectiva aeriana deriva din studiul opticii. Artistul poate folosi una sau ambele dintre aceste tehnici pentru a crea o iluzie de profunzime si distanta in operele lor de arta. In acest articol, vom examina ce este perspectiva atmosferica si vom oferi cateva exemple de perspectiva atmosferica. Cititi mai departe pentru mai multe informatii!
Rolul influentei atmosferice asupra luminii in arta
Peisajul natural al Pamantului include nu numai terenul fizic al pamantului, ci si atmosfera de deasupra acestuia. Comportamentul luminii pe masura ce trece prin aer si modul in care este perceputa de ochii oamenilor inseamna ca obiectele nu ni se par la fel atunci cand suntem aproape de ele, decat atunci cand sunt departe de noi. Aceste schimbari in lumina si efectele lor asupra perceptiei se incadreaza in stiinta opticii.
Studiind optica, artistii au invatat cum sa imite subtilitatile luminii pentru a crea iluzii de distanta in arta lor.
Atmosfera se refera la un strat de gaze care incapsuleaza Pamantul si contribuie la intretinerea vietii pe planeta noastra. Cand privim in sus la stele noaptea si par sa sclipeasca, este pentru ca le privim prin straturile de gaze si un amestec de apa, praf si alte particule care formeaza atmosfera. Cand astronautii vad stelele in spatiu, ele apar ca puncte statice de lumina.
Luati in considerare si modul in care se formeaza curcubeele atunci cand picaturile de apa din aer refracteaza sau imprastie lumina care trece prin ele.
Nuantele variate ale cerului sunt determinate de efectele luminii solare in legatura cu modul in care atmosfera refracta lumina. Acesta este, de asemenea, unul dintre motivele pentru care, in general, cerul pare sa fie albastru.
Lumina albastra este singura culoare care se imprastie cel mai mult in comparatie cu alte culori si deoarece calatoreste pe lungimi de unda mai scurte, adesea vedem doar albastru.
Interactiunea dintre atmosfera si fizica luminii joaca un rol important in perceptia vizuala a culorii, formei si spatiului. Intelegerea acestor factori a influentat modul in care artistii reproduc efectele variate ale luminii de-a lungul distantelor in arta naturalista .
O introducere in perspectiva atmosferica
Deci, ce este perspectiva atmosferica in arta? Pentru a captura un peisaj sau orice scena tridimensionala, artistii trebuie sa foloseasca diverse dispozitive si tehnici de perspectiva pentru a-l ilustra. Perspectiva atmosferica, denumita si perspectiva aeriana in arta, se refera la tehnicile pe care artistii le folosesc pentru a reproduce efectele distantei asupra capacitatii ochiului uman de a distinge culoarea, forma si detaliile.
In arta, perspectiva atmosferica a fost folosita de artisti de multe secole si poate fi urmarita din perioada antica greco-romana. Artistii Romei si Greciei antice au creat picturi murale elaborate care includeau peisaje pictate folosind perspectiva atmosferica
In Evul Mediu, cand lumea materiala era considerata corupta si pacatoasa, iar artistii isi propun sa exprime adevaruri spirituale, tehnicile de reprezentare naturaliste au fost in mare parte abandonate. Cu toate acestea, nasterea Renasterii in timpul secolului al XV-lea a vazut redescoperirea acestor tehnici in pictura.
In timp ce cei mai multi artisti ai Renasterii au explorat cum sa foloseasca stiinte precum geometria si matematica pentru a crea iluzii de profunzime si distanta in arta cu perspectiva liniara, acel mare polimat Leonardo Da Vinci si-a extins cercetarile pentru a include optica si este creditat pentru a inventa termenul aerian. perspectiva in art.
Da Vinci a descris perspectiva aeriana intr-un text numit Tratat despre pictura ca fiind un fenomen prin care „culorile slabesc proportional cu distanta lor fata de persoana care le vede”.
Cu mult inainte de Da Vinci, artistii chinezi precum Han Cho au folosit o perspectiva atmosferica cu o abordare variata inca din secolul al XII-lea. Arta antica a picturii peisajelor chineze este foarte tehnica, cu accent pe utilizarea diferitelor tipuri de pensule pentru a obtine diferite efecte.
In tratatul lui Han Cho despre pictura, Shan-Shui Ch’un-ch’uan chi (1167), el ofera detalii despre trei tipuri diferite de perspectiva si despre modul in care conditiile atmosferice influenteaza claritatea si aspectul obiectelor.
Caracteristicile perspectivei atmosferice
Mai jos sunt cateva caracteristici ale perspectivei atmosferice, asa cum se vede in arta si imaginile peisajelor, care va pot ajuta sa identificati cum arata o imagine in perspectiva aeriana si cum poate influenta perceptia vizuala a obiectelor din ea.
Distanta si Saturatia
Daca priviti o imagine sau o scena de la distanta, o perspectiva atmosferica poate face culorile sa para mai putin vibrante si desaturate.
Unul dintre primele efecte ale obtinerii unei perspective atmosferice este ca face ca obiectele aflate la distanta sa para ca si cum culorile lor ar fi fost diluate.
Obiectele aflate la distanta tind sa se amestece cu saturatia atmosferei, in timp ce obiectele din prim-plan par foarte saturate din cauza distantei mai apropiate dintre privitor si obiect.
Valoare crescuta si contrast redus
Cu cat obiectele sunt mai indepartate de privitor, cu atat pot aparea mai usoare si „mai neclare”. Acest lucru se datoreaza faptului ca capacitatea ochiului uman de a distinge contrastul scade la o distanta. Obiectele care sunt apropiate vor fi mai clar delimitate si distincte de fundalul lor. Ganditi-va la fotografia in care focalizarea este pusa pe imaginea cea mai apropiata de obiectiv si totul dincolo de aceasta se estompeaza in departare.
Culorile vor creste si ca valoare (devin mai deschise/mai albe) cu cat obiectul este mai departe.
Temperatura atmosferica si perceptia
Marginile unui orizont sau straturile orizontale ale unui peisaj sau peisaj urban pot aparea bine definite si sunt cunoscute sub denumirea de „margini ascutite”. Cand vizionati o scena din perspectiva atmosferica, este important sa retineti ca temperatura atmosferica joaca, de asemenea, un rol in influentarea iesirii vizuale a obiectelor.
Daca ati vazut vreodata reflectarea valurilor de caldura deasupra unui asfalt fierbinte, atunci aveti deja o idee despre modul in care temperatura atmosferica poate modifica perceptia noastra vizuala. Aceste „valuri” sunt induse de densitatea gazului atmosferic care actioneaza ca o lentila intre ochiul nostru si obiect. Deci, nu vedem niciodata lucrurile asa cum sunt.
Cel mai extrem exemplu de creare a imaginii indusa de temperatura este fenomenul unui miraj, care este o imagine creata in caldura intensa a desertului, rezultand iluzii de lucruri care pur si simplu nu exista.
Iluminare puternica si claritate
Sursele puternice de lumina, cum ar fi soarele, pot slabi perspectiva atmosferica prin faptul ca slabesc aspectul influentei atmosferei asupra iesirii vizuale a obiectelor aflate sub ea. Cu alte cuvinte, obiectele expuse la lumina puternica vor parea a avea margini mai ascutite si vor fi mai clare, spre deosebire de obiectele aflate in conditii atmosferice slab iluminate.
Obiectele capata mai multa saturatie si culoare atunci cand o lumina puternica trece peste ele si acest lucru se poate observa in timpul zilei cand soarele trece peste cladiri la anumite ore.
Puteti observa acest lucru si daca locuiti aproape de un munte si soarele lumineaza varful muntelui, facandu-l sa apara in contrast mare cu atmosfera.
Perspectiva liniara vs. Perspectiva atmosferica
Dupa ce ati analizat diferitele efecte si caracteristici ale imaginilor in perspectiva atmosferica, va puteti intreba, de asemenea, cum difera perspectiva atmosferica de perspectiva liniara. Perspectiva liniara este o tehnica bazata pe geometrie care a fost perfectionata in timpul Renasterii pentru a crea iluzia de adancime si spatiu tridimensional pe o suprafata plana.
Aplicat din punct de vedere tehnic, un artist va desena toate liniile paralele pentru a converge intr-un singur punct de fuga de la orizont.
Inventia perspectivei liniare este atribuita lui Filippo Brunelleschi, care a fost un faimos arhitect italian al Renasterii timpurii. Cele trei componente principale ale perspectivei liniare includ o linie orizontala, linii paralele (linii ortogonale) si un punct de fuga.
Perspectiva atmosferica, pe de alta parte, este mai centrata pe modul in care artistii pot replica efectul pe care atmosfera il are asupra naturii vizuale si a perceptiei obiectelor aflate sub ea. Perspectiva atmosferica afecteaza nuanta, valoarea si tonul, in timp ce perspectiva liniara afecteaza distanta, perceptia adancimii si scara.
Exista exemple de arta in care s-a folosit fie una, fie cealalta tehnica. Cu toate acestea, multi artisti combina ambele forme de perspectiva, mai ales atunci cand picteaza imagini care includ obiecte precum cladiri sau alte constructii umane cu caracteristici precum unghiuri drepte perfecte, linii complet drepte sau alte elemente care pot sa nu apara frecvent in natura.
Primele trei efecte primare ale perspectivei atmosferice
Cele trei efecte principale ale perspectivei atmosferice includ urmatoarele in legatura cu cresterea distantei:
- Nuantele si culorile obiectelor isi pierd din saturatie si cresc in valoare (gri). Valoarea va deveni, de asemenea, mai usoara.
- Culoarea obiectului se schimba catre o culoare mai rece; se deplaseaza spre culoarea de fundal si este de obicei mai albastru.
- Contrastul detaliilor obiectului scade odata cu contrastul dintre obiect si fundal.
Exemple de picturi cu perspectiva atmosferica
Perspectiva atmosferica poate fi gasita in numeroase picturi, asa cum se vede in exemplele de mai jos. Recrearea unei scene atmosferice a luat multe forme vizuale diferite, dar se gaseste cel mai frecvent in picturile de peisaj. Mai jos, vom explora cateva exemple de perspectiva atmosferica si modul in care este utilizata in diferite opere de arta.
Pavilioane printre munti si paraie (c. 960 – 1279) de Yan Wengui
Artistul Yan Wengui (c. 967 – 1044) Data c. 960 – 1279 Mediu Cerneala pe matase; pergament suspendat Dimensiuni (cm) 103,9 x 47,4 Unde este gazduit Muzeul Palatului National, Taipei
Aceasta pictura maiestuoasa in perspectiva atmosferica este un exemplu perfect de perspectiva atmosferica in arta si ilustreaza estetica picturii de peisaj chineza timpurie, care este diferita de abordarea pe care pictorii occidentali au afisat-o. Pictorul, Yan Wengui, era un soldat militar si originar din Wuxing, Zhejiang, care s-a aventurat sa devina pictor de pereti pentru Templul Xiangguo si Abatia Yuqing Zhaoying. De asemenea, a fost stabilit ca pictor in asteptare sub regimul imparatului Zhenzong si era talentat la pictura peisajului.
Yan a continuat sa reprezinte una dintre cele doua scoli de top in pictura peisajului nordic.
Aceasta pictura de peisaj este una dintre multele „vederi Yan” executate ca un sul suspendat cu multe scene maiestuoase intr-un singur peisaj.
Utilizarea perspectivei atmosferice poate fi vazuta in modul in care Wengui creeaza un contrast ridicat intre varfurile muntilor si restul peisajului.
Partile mai usoare ale muntelui par ca si cum o ceata cade pe vai si face ca versantii sa para usoare sau in departare.
De pe acoperisul hotelului Hassler (2001) de Wolf Kahn
Artist Wolf Kahn (1927 – 2020) Data 2001 Mediu Pastel pe hartie Dimensiuni (cm) 22,9 × 30,5 Unde este gazduit Manolis Projects, Miami
Intr-o casatorie intre realism si expresionismul abstract al modei clasice din New York din secolul al XX-lea, Wolf Kahn a fost un artist popular din a doua generatie a scolii din New York, ale carui peisaje au fost inspirate din lucrarile lui Henri Matisse si Mark Rothko (printre multi altii). Acest desen peisaj pastel de Kahn este un exemplu excelent de perspectiva atmosferica si poate fi vazut in alegerea lui Kahn de culoare si redarea detaliilor folosind linii intr-un mod atat de simplu, dar eficient.
Cladirile aflate la distanta de From the Roof of the Hotel Hassler sunt redate ca blocuri solide de culoare si nu au claritatea si detaliile oferite cladirilor din prim-plan. Kahn foloseste, de asemenea, o usoara gradare de la gri inchis la un albastru-gri mai deschis pentru a ilustra distanta si continuitatea, asa cum sunt influentate de atmosfera de mai sus.
Desi desenul poate parea incomplet, este ca si cum ar fi un instantaneu al memoriei de la artist, iar simplele mazgaleti de pe cladirile din prim plan ajuta la definirea structurilor orasului si ofera o perspectiva asupra perspectivei pe care Kahn a privit orasul. , parca din coltul unui acoperis.
