Divorțul poate fi soluționat în România prin mai multe proceduri, însă cele mai frecvente sunt divorțul la notar și divorțul în instanță. Alegerea între cele două nu depinde doar de preferințele soților, ci mai ales de situația juridică în care se află familia. În unele cazuri, divorțul la notar este cea mai rapidă și simplă soluție. În altele, legea impune ca desfacerea căsătoriei să fie soluționată exclusiv de instanța de judecată.

Pe scurt, divorțul la notar este posibil atunci când ambii soți sunt de acord cu încetarea căsătoriei și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Dacă există neînțelegeri privind copiii, pensia de întreținere, autoritatea părintească sau alte aspecte esențiale, soluția este, de regulă, instanța de judecată.

Principala diferență dintre cele două proceduri este existența sau lipsa conflictului. Procedura notarială presupune acord deplin între soți, în timp ce instanța poate analiza probe, poate administra declarații de martori și poate stabili măsurile necesare atunci când părțile nu ajung la o înțelegere.

De asemenea, costul unui divorț nu înseamnă doar taxa oficială. Trebuie luate în calcul eventualele onorarii profesionale, timpul necesar finalizării procedurii și consecințele unei alegeri nepotrivite. O procedură aparent mai rapidă poate deveni imposibilă dacă nu sunt îndeplinite condițiile legale.

Un alt aspect important este existența copiilor minori. Mulți cred că simpla existență a unui copil exclude divorțul la notar, însă acest lucru nu este adevărat. Dacă părinții ajung la un acord complet privind autoritatea părintească, domiciliul copilului și contribuția la întreținerea acestuia, divorțul poate fi soluționat și pe cale notarială. În schimb, orice conflict referitor la aceste aspecte impune, de regulă, intervenția instanței.

Alegerea corectă între divorțul la notar și divorțul în instanță trebuie făcută după analiza situației concrete a familiei. Nu există o procedură universal mai bună, ci una potrivită fiecărui caz.

Ce diferențe există între divorțul la notar și divorțul în instanță

Definiție

Atât divorțul la notar, cât și divorțul în instanță au același efect juridic: încetarea căsătoriei. Diferența constă în autoritatea care soluționează procedura și în condițiile în care aceasta poate avea loc.

Divorțul la notar este soluționat de notarul public și presupune existența acordului dintre soți asupra tuturor aspectelor prevăzute de lege.

Divorțul în instanță este soluționat de judecător și poate avea loc inclusiv atunci când există conflicte privind încetarea căsătoriei sau efectele acesteia.

Explicație

În practică, alegerea procedurii este determinată de existența sau inexistența unui conflict.

Dacă ambii soți sunt de acord să divorțeze și reușesc să stabilească de comun acord toate aspectele referitoare la copii, nume și celelalte efecte ale divorțului, procedura notarială poate reprezenta o soluție eficientă.

În schimb, dacă unul dintre soți refuză divorțul, contestă culpa, solicită autoritate părintească exclusivă, nu este de acord cu domiciliul copilului sau cu programul de vizitare, notarul nu poate soluționa litigiul. În astfel de situații intervine instanța de judecată.

Judecătorul poate administra probe, poate asculta martori, poate solicita anchete psihosociale și poate pronunța o hotărâre obligatorie pentru ambele părți.

Exemplu practic

Doi soți fără copii decid împreună să înceteze căsătoria și sunt de acord asupra tuturor aspectelor. În această situație, divorțul la notar este, de regulă, posibil.

În schimb, dacă aceiași soți au un copil minor și nu reușesc să stabilească unde va locui copilul după divorț, notarul nu poate decide în locul lor. Litigiul va fi soluționat de instanță.

Riscuri

Una dintre cele mai mari greșeli este inițierea procedurii notariale fără verificarea condițiilor legale.

Acest lucru poate duce la pierderea timpului și la reluarea întregii proceduri în fața instanței.

Un alt risc este presupunerea că notarul poate media conflictele dintre soți. Rolul notarului nu este acela de a stabili cine are dreptate, ci de a constata existența acordului.

Greșeli frecvente

• confundarea divorțului prin acord cu divorțul din culpă;

• presupunerea că notarul poate decide custodia copilului;

• credința că instanța este necesară în orice divorț;

• alegerea procedurii exclusiv în funcție de cost.

Recomandări

Înainte de alegerea procedurii este utilă analizarea următoarelor aspecte:

• există acord asupra divorțului?

• există acord privind copiii?

• există acord privind numele după divorț?

• există litigii privind bunurile sau alte drepturi?

Răspunsurile la aceste întrebări indică, de cele mai multe ori, procedura potrivită.

Diferența esențială dintre cele două proceduri nu este cine pronunță divorțul, ci existența acordului dintre soți. Cu cât conflictul este mai redus, cu atât procedura notarială devine mai accesibilă. În schimb, conflictele reale necesită intervenția instanței.

Când poți divorța la notar

Definiție

Divorțul la notar reprezintă o procedură necontencioasă prin care căsătoria încetează pe baza acordului exprimat de ambii soți, în condițiile prevăzute de lege.

Explicație

Nu orice cuplu poate divorța la notar.

Condiția esențială este existența unui acord complet privind toate aspectele pe care legea le impune.

Acest acord privește atât încetarea căsătoriei, cât și efectele acesteia.

În cazul existenței copiilor minori, părinții trebuie să stabilească împreună:

• exercitarea autorității părintești;

• domiciliul copilului;

• programul de vizitare;

• contribuția fiecărui părinte la pensia de întreținere.

Dacă una dintre aceste probleme rămâne nerezolvată, procedura notarială nu mai poate continua.

Exemplu practic

Un cuplu are doi copii minori.

Ambii părinți sunt de acord ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun, copilul să locuiască împreună cu mama, iar tatăl să aibă un program clar de legături personale și să contribuie la întreținerea copiilor.

Într-un asemenea caz, divorțul la notar poate reprezenta o soluție potrivită.

În schimb, dacă unul dintre părinți solicită autoritate părintească exclusivă sau contestă domiciliul copilului, procedura trebuie continuată în instanță.

Riscuri

Mulți soți pornesc de la ideea că simplul acord privind divorțul este suficient.

În realitate, lipsa acordului asupra unui singur aspect poate împiedica finalizarea procedurii notariale.

De asemenea, documentația incompletă poate întârzia soluționarea cererii.

Greșeli frecvente

Printre cele mai întâlnite greșeli se numără:

• nepregătirea tuturor actelor necesare;

• ignorarea interesului superior al copilului;

• redactarea superficială a convenției parentale;

• presupunerea că anumite aspecte pot fi clarificate ulterior.

Recomandări

În practică, este util ca toate înțelegerile privind copiii să fie discutate înainte de depunerea cererii.

O convenție parentală clară reduce riscul unor litigii ulterioare și oferă stabilitate atât părinților, cât și copilului.

Este important de reținut că partajul bunurilor comune reprezintă o procedură distinctă și nu trebuie confundat cu divorțul. În multe situații, împărțirea bunurilor poate avea loc ulterior desfacerii căsătoriei.

Divorțul la notar este o soluție eficientă atunci când există acord deplin între soți și sunt îndeplinite toate condițiile legale. Procedura optimă depinde însă de situația concretă a fiecărei familii, iar existența copiilor minori impune o analiză atentă a tuturor efectelor divorțului.

Ce observăm în practică

Experiența practică arată că procedura optimă depinde aproape întotdeauna de existența acordului dintre soți, nu de dorința de a termina divorțul cât mai repede. Documentele complete reduc întârzierile, iar convențiile parentale bine redactate previn litigii ulterioare. În același timp, interesul superior al copilului prevalează asupra intereselor părinților și reprezintă criteriul esențial atunci când sunt stabilite măsurile privind autoritatea părintească, domiciliul minorului și programul de vizitare.

Opinia avocatului Claudia Chiriță: „Nu există o procedură ideală pentru toate familiile. Divorțul prin acord este posibil doar dacă sunt îndeplinite condițiile legale, iar atunci când există conflicte privind copiii, instanța oferă soluția juridică adecvată. Rapid nu înseamnă întotdeauna cea mai bună alegere, iar fiecare divorț trebuie analizat individual.”

Când este necesar divorțul în instanță

Definiție

Divorțul în instanță reprezintă procedura judiciară prin care un judecător decide încetarea căsătoriei și stabilește toate efectele juridice ale divorțului atunci când soții nu ajung la un acord sau când legea impune intervenția instanței.

Spre deosebire de procedura notarială, instanța are competența de a soluționa conflicte, de a administra probe și de a pronunța hotărâri obligatorii pentru ambele părți.

Explicație

Instanța devine necesară ori de câte ori există un litigiu real între soți.

Cele mai întâlnite situații sunt:

• unul dintre soți refuză divorțul;

• există neînțelegeri privind autoritatea părintească;

• părinții nu ajung la un acord asupra domiciliului copilului;

• există dispute privind programul de vizitare;

• nu există înțelegere privind pensia de întreținere;

• unul dintre soți solicită stabilirea culpei;

• există situații de violență domestică sau alte conflicte grave.

În aceste cazuri, judecătorul analizează toate probele disponibile și stabilește soluția care respectă legea și, atunci când există copii, interesul superior al acestora.

Exemplu practic

Un cuplu are un copil de șapte ani.

Mama consideră că domiciliul copilului trebuie stabilit la ea, iar tatăl solicită autoritate părintească exclusivă și un alt program de relații personale.

Într-o asemenea situație, notarul nu poate lua o decizie.

Instanța va analiza documentele, va putea solicita o anchetă psihosocială și va decide care soluție răspunde cel mai bine interesului copilului.

Riscuri

Procedura judiciară poate deveni mai complexă atunci când părțile formulează numeroase cereri sau administrează multe probe.

De asemenea, conflictele emoționale dintre foștii soți pot prelungi procesul și pot influența colaborarea dintre părinți după divorț.

Greșeli frecvente

Printre cele mai întâlnite greșeli se numără:

• presupunerea că instanța stabilește automat culpa unuia dintre soți;

• depunerea unor cereri insuficient motivate;

• prezentarea incompletă a probelor;

• ignorarea obligațiilor privind copilul pe durata procesului.

Recomandări

Atunci când conflictul este inevitabil, este important ca cererile formulate în instanță să fie clare și susținute de dovezi.

În cauzele privind copiii, argumentele trebuie să urmărească interesul minorului, nu conflictul dintre părinți.

Concluzie

Divorțul în instanță nu reprezintă o variantă mai puțin bună decât divorțul la notar. El este procedura necesară atunci când legea cere intervenția unui judecător pentru soluționarea unor conflicte pe care notarul nu le poate rezolva.

Avantajele divorțului la notar

Definiție

Procedura notarială este concepută pentru situațiile în care soții au ajuns deja la o înțelegere și nu mai există aspecte litigioase care să necesite analiza unei instanțe.

Explicație

Principalul avantaj este caracterul simplificat al procedurii.

Nu există administrare de probe, audierea martorilor sau mai multe termene de judecată.

Dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, procedura poate fi finalizată într-un interval mai scurt decât un proces judiciar.

De asemenea, discuțiile au loc într-un cadru mai puțin formal decât într-o sală de judecată.

Exemplu practic

Doi soți decid să divorțeze după o separare amiabilă.

Au stabilit deja unde vor locui copiii, cum va fi exercitată autoritatea părintească și care va fi contribuția fiecărui părinte la întreținerea acestora.

În această situație, procedura notarială poate evita deschiderea unui litigiu inutil.

Avantaje

• procedură simplificată;

• mai puține formalități;

• durată, în general, mai redusă;

• lipsa unui proces contradictoriu;

• posibilitatea unei separări într-un climat mai puțin tensionat.

Riscuri

Cel mai mare risc este presupunerea că procedura poate continua chiar dacă apar neînțelegeri între soți.

În momentul în care acordul dispare, notarul nu poate decide cine are dreptate.

Greșeli frecvente

• alegerea notarului înainte de clarificarea tuturor aspectelor;

• omiterea unor detalii privind copiii;

• confundarea divorțului cu partajul bunurilor;

• convingerea că notarul poate modifica unilateral înțelegerea dintre părți.

Recomandări

Este util ca toate înțelegerile privind copiii și efectele divorțului să fie discutate și clarificate înainte de inițierea procedurii.

Concluzie

Divorțul la notar este eficient atunci când există colaborare între soți și toate condițiile legale sunt îndeplinite.

Dezavantajele divorțului la notar

Definiție

Limitările procedurii notariale derivă din faptul că notarul nu are rolul de a soluționa litigii.

Explicație

Notarul poate constata existența acordului, dar nu poate impune o soluție.

Nu poate decide:

• domiciliul copilului dacă părinții nu se înțeleg;

• cuantumul pensiei de întreținere în lipsa acordului;

• culpa unuia dintre soți;

• exercitarea autorității părintești atunci când există conflict.

Exemplu practic

Un cuplu este de acord cu divorțul, însă nu reușește să stabilească programul de vizitare.

Deși conflictul pare minor, notarul nu poate continua procedura până la obținerea unui acord complet.

Riscuri

Începerea procedurii fără verificarea tuturor condițiilor poate determina reluarea întregului demers în instanță.

Acest lucru poate însemna timp suplimentar și costuri suplimentare.

Greșeli frecvente

• presupunerea că toate neînțelegerile se vor rezolva în timpul procedurii notariale;

• lipsa unei convenții parentale complete;

• ignorarea condițiilor prevăzute de lege.

Recomandări

Înainte de alegerea notarului este recomandabil ca toate aspectele privind divorțul și copiii să fie deja convenite.

Concluzie

Procedura notarială este eficientă doar atunci când există acord deplin. În lipsa acestuia, soluția va fi instanța.

Greșeală frecventă

Una dintre cele mai întâlnite greșeli este alegerea procedurii exclusiv în funcție de cost sau de durata estimată.

În practică, procedura optimă depinde de existența acordului dintre soți, de prezența copiilor minori și de natura conflictelor existente. Costul total include mai mult decât taxele oficiale, iar documentele complete reduc întârzierile. De asemenea, o convenție parentală bine redactată poate preveni litigii ulterioare și poate economisi timp și resurse.

Așa cum subliniază avocatul Claudia Chiriță:

„Costul unui divorț nu trebuie analizat doar prin prisma taxelor. Pregătirea documentelor înainte de depunerea cererii economisește timp, iar o alegere greșită a procedurii poate duce la întârzieri și cheltuieli suplimentare.”

Avantajele divorțului în instanță

Definiție

Procedura judiciară permite soluționarea tuturor conflictelor care nu pot fi rezolvate prin acordul părților.

Explicație

Judecătorul are posibilitatea de a analiza toate elementele relevante ale cauzei și de a pronunța o hotărâre obligatorie.

Poate administra probe, audia martori, solicita anchete psihosociale și analiza documente suplimentare.

Acest lucru face posibilă soluționarea inclusiv a cazurilor complexe.

Exemplu practic

Un părinte solicită exercitarea exclusivă a autorității părintești invocând existența unor împrejurări grave.

Instanța poate analiza dovezile și poate stabili măsurile necesare în funcție de interesul superior al copilului.

Avantaje

• poate soluționa conflicte reale;

• stabilește măsurile privind copiii atunci când părinții nu se înțeleg;

• permite administrarea probelor;

• hotărârea este obligatorie pentru părți;

• poate analiza situații complexe imposibil de rezolvat pe cale amiabilă.

Riscuri

Procedura poate dura mai mult decât divorțul la notar, mai ales atunci când sunt administrate numeroase probe sau sunt formulate căi de atac.

Greșeli frecvente

• transformarea procesului într-un conflict personal;

• formularea unor cereri fără dovezi;

• ignorarea posibilității de a ajunge ulterior la un acord asupra unor aspecte.

Recomandări

În litigiile privind copiii, argumentele trebuie construite în jurul interesului superior al minorului, nu al conflictului dintre părinți. Instanța oferă cadrul juridic necesar pentru rezolvarea conflictelor pe care procedura notarială nu le poate soluționa și asigură protecția drepturilor tuturor persoanelor implicate, în special ale copiilor.

Dezavantajele divorțului în instanță

Definiție

Deși instanța poate soluționa orice conflict referitor la divorț și efectele acestuia, procedura judiciară implică, în mod firesc, un grad mai mare de complexitate decât divorțul la notar.

Acest lucru nu reprezintă un dezavantaj în sine, ci consecința faptului că judecătorul trebuie să analizeze toate elementele relevante înainte de a pronunța o hotărâre.

Explicație

Durata unui proces de divorț depinde de numeroși factori:

• gradul de conflict dintre soți;

• existența copiilor minori;

• numărul probelor administrate;

• solicitarea unor expertize sau anchete psihosociale;

• numărul termenelor de judecată;

• exercitarea căilor de atac.

Cu cât litigiul este mai complex, cu atât procedura poate dura mai mult.

Exemplu practic

Doi soți solicită divorțul, însă fiecare dorește stabilirea domiciliului copilului la propria locuință.

Pe parcursul procesului sunt audiați martori, se solicită anchetă psihosocială și sunt depuse numeroase înscrisuri.

Într-un asemenea caz, durata procedurii va fi mai mare decât într-un divorț în care există acord asupra tuturor aspectelor.

Riscuri

Un proces lung poate accentua conflictul dintre foștii soți și poate afecta comunicarea dintre părinți, în special atunci când există copii minori.

În plus, administrarea unui număr mare de probe poate conduce la costuri suplimentare.

Greșeli frecvente

Printre cele mai întâlnite greșeli se numără:

• utilizarea procesului pentru conflicte personale fără relevanță juridică;

• formularea unor cereri excesive;

• depunerea repetată a acelorași înscrisuri;

• ignorarea posibilității unei soluții amiabile chiar și după începerea procesului.

Recomandări

Procesul trebuie abordat cu obiective clare și argumente juridice relevante.

În multe situații, chiar dacă divorțul ajunge în instanță, anumite aspecte pot fi soluționate ulterior prin acord, reducând durata și complexitatea procedurii.

Concluzie

Principalul dezavantaj al divorțului în instanță este timpul necesar soluționării cauzei atunci când există conflicte complexe. Totuși, această procedură oferă toate instrumentele juridice necesare pentru rezolvarea unor situații care nu pot fi soluționate pe cale amiabilă.

Costurile fiecărei proceduri

Definiție

Costul unui divorț nu poate fi redus la o singură taxă.

Cheltuielile diferă în funcție de procedura aleasă și de complexitatea fiecărui caz.

Explicație

În practică, costurile pot include:

• taxe legale;

• onorariul notarului;

• onorariul avocatului, dacă părțile aleg să fie asistate;

• eventuale costuri generate de administrarea probelor;

• cheltuieli pentru copii legalizate sau alte documente.

Prin urmare, comparația trebuie făcută analizând costul total al procedurii, nu doar o taxă izolată.

Un divorț aparent mai ieftin poate deveni mai costisitor dacă procedura trebuie reluată din cauza neîndeplinirii condițiilor legale.

Exemplu practic

Un cuplu începe procedura la notar fără să fi ajuns la un acord privind domiciliul copilului.

Procedura nu poate fi finalizată, iar ulterior este necesară introducerea unei acțiuni în instanță.

În final, timpul și costurile totale pot fi mai mari decât dacă procedura potrivită ar fi fost aleasă încă de la început.

Riscuri

Alegerea exclusiv în funcție de preț poate conduce la întârzieri și cheltuieli suplimentare.

Greșeli frecvente

• compararea exclusivă a taxelor;

• ignorarea costurilor indirecte;

• alegerea procedurii fără verificarea condițiilor legale.

Recomandări

Înainte de inițierea divorțului este utilă evaluarea întregii situații juridice și estimarea costului total al procedurii.

Concluzie

Costul unui divorț trebuie analizat în ansamblu, împreună cu durata, complexitatea și șansele de finalizare rapidă a procedurii.

Sfatul expertului

În practica dreptului familiei se observă că alegerea procedurii potrivite încă de la început poate evita atât întârzierile, cât și costurile suplimentare.

Așa cum subliniază avocatul Claudia Chiriță:

„Protejarea interesului copilului este prioritatea oricărei proceduri. O convenție parentală clară reduce conflictele viitoare, iar consultanța juridică înaintea alegerii procedurii poate evita costuri suplimentare.”

Durata estimativă a fiecărei proceduri

Definiție

Nu există un termen unic aplicabil tuturor divorțurilor.

Durata este influențată de procedura aleasă și de particularitățile fiecărei cauze.

Explicație

În general, divorțul prin acord soluționat la notar este mai rapid deoarece nu presupune administrarea unui litigiu.

În schimb, divorțul în instanță poate necesita mai multe termene, administrarea probelor și, în anumite situații, exercitarea căilor de atac.

Durata poate fi influențată de:

• gradul de încărcare al instanței;

• disponibilitatea părților;

• numărul cererilor formulate;

• existența copiilor minori;

• complexitatea probelor.

Exemplu practic

Două cauze aparent similare pot avea durate complet diferite.

Un divorț prin acord poate fi finalizat într-un interval redus atunci când toate documentele sunt complete.

În schimb, un litigiu privind custodia copilului poate necesita mai multe etape procesuale.

Riscuri

Așteptările nerealiste privind durata procedurii pot genera frustrări și decizii neinspirate.

Greșeli frecvente

• presupunerea că toate divorțurile durează la fel;

• compararea propriului caz cu experiențele altor persoane;

• amânarea depunerii documentelor.

Recomandări

Documentele complete și alegerea procedurii potrivite contribuie la evitarea întârzierilor inutile.

Durata divorțului depinde întotdeauna de complexitatea situației concrete și nu poate fi estimată exclusiv după tipul procedurii.

Cum alegi procedura potrivită

Definiție

Nu există o soluție universal valabilă pentru toate familiile.

Procedura optimă este cea care corespunde situației juridice existente.

Explicație

În practică, pot fi avute în vedere câteva repere simple.

Divorțul la notar este, de regulă, potrivit atunci când:

• ambii soți sunt de acord cu divorțul;

• există acord privind copiii;

• nu există litigii privind efectele divorțului.

Divorțul în instanță este necesar atunci când:

• unul dintre soți nu este de acord;

• există conflicte privind copiii;

• este necesară administrarea probelor;

• există litigii care nu pot fi soluționate prin acord.

Exemplu practic

Un cuplu fără copii și fără conflicte poate opta pentru procedura notarială.

Un cuplu în care unul dintre părinți solicită autoritate părintească exclusivă va avea nevoie de soluționarea cauzei în instanță.

Riscuri

Alegerea greșită a procedurii poate întârzia soluționarea divorțului.

Greșeli frecvente

• alegerea în funcție de recomandări generale de pe internet;

• ignorarea particularităților propriului caz;

• confundarea divorțului cu alte proceduri precum partajul.

Recomandări

Fiecare divorț trebuie analizat individual.

Existența copiilor minori, gradul de conflict și documentele disponibile influențează alegerea procedurii potrivite.

Cea mai bună procedură nu este aceea care pare cea mai rapidă sau cea mai ieftină, ci aceea care răspunde corect situației juridice existente.

Concluzii

Divorțul la notar și divorțul în instanță urmăresc același rezultat juridic: încetarea căsătoriei.

Diferența dintre ele este dată de existența acordului dintre soți și de complexitatea situației familiale.

Atunci când există consens asupra tuturor aspectelor importante, procedura notarială poate reprezenta o soluție eficientă.

În schimb, conflictele privind copiii, culpa sau alte efecte ale divorțului impun intervenția instanței.

Alegerea procedurii trebuie făcută după analiza fiecărui caz în parte și nu exclusiv în funcție de cost sau durata estimată.

Întrebări frecvente

Pot divorța la notar dacă avem copii?

Da, dacă ambii părinți sunt de acord asupra tuturor aspectelor referitoare la copii și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Cât costă divorțul la notar?

Costurile diferă în funcție de situația concretă și de tarifele aplicabile, fiind recomandată verificarea acestora înainte de inițierea procedurii.

Cât costă divorțul în instanță?

Costul poate include taxe judiciare, eventuale onorarii profesionale și alte cheltuieli specifice cauzei.

Care durează mai puțin?

În general, procedura notarială este mai rapidă atunci când există acord deplin între soți.

Este obligatoriu avocatul?

Nu în toate cazurile. Totuși, în situațiile complexe, asistența juridică poate contribui la evitarea unor erori procedurale.

Pot divorța dacă soțul nu este de acord?

Da. În această situație, divorțul este soluționat de instanța de judecată.

Se poate face partajul împreună cu divorțul?

Partajul este o procedură distinctă și poate fi realizat separat, în funcție de circumstanțele fiecărui caz.

Pot păstra numele după divorț?

Da, în condițiile prevăzute de lege și în funcție de situația concretă.

Pot divorța dacă sunt plecat din țară?

În anumite situații, da, însă modalitatea concretă depinde de procedura aleasă și de condițiile legale aplicabile.

Cum se stabilește pensia alimentară?

Pensia de întreținere poate fi stabilită prin acordul părinților sau, în lipsa acestuia, de către instanță.

Idei esențiale

• Procedura potrivită depinde întotdeauna de situația concretă.

• Divorțul la notar este posibil doar în cazurile prevăzute de lege.

• Instanța soluționează conflictele pe care notarul nu le poate rezolva.

• Existența copiilor minori influențează alegerea procedurii.

• Costurile și durata diferă în funcție de complexitatea fiecărei cauze.

• O analiză juridică înainte de alegerea procedurii poate preveni întârzieri și cheltuieli inutile.

Despre expert

Informațiile din acest articol au fost revizuite din perspectiva practicii în dreptul familiei de avocat Claudia Chiriță, membru al Baroului București, cu activitate concentrată în cauze privind divorțul, exercitarea autorității părintești, stabilirea domiciliului minorului, programul de vizitare, pensia de întreținere, partajul bunurilor comune și ordinele de protecție.

Rolul expertului în cadrul acestui material este unul exclusiv informativ, pentru a explica modul în care sunt aplicate regulile de drept în practică și pentru a clarifica diferențele dintre procedurile analizate, astfel încât cititorii să poată lua o decizie informată în funcție de propria situație juridică.