Digestie chimica: Top lucruri pe care sa le cunosti

Intregul proces digestiv are ca scop „descompunerea alimentelor in macronutrientii lor individuali”, spune Samantha Gitlin, RD, CDN, un dietetician inregistrat si un nutritionist certificat cu Lenox Hill Hospital. Traducere: Din punct de vedere digestiv, un sandvis nu este doar un sandvis. Sunt proteine, grasimi si carbohidrati (alias macronutrienti).

„Dar cand mancam”, spune Gitlin, „exista doua forme de digestie care sunt activate in cateva secunde de la intrarea alimentelor in gura” – digestia mecanica si digestia chimica.

„Digestia mecanica este, in esenta, forma fizica a digestiei”, spune Gitlin, „si incepe atunci cand dintii si limba noastra ajuta la macinarea si descompunerea alimentelor in bucati mai mici” – numit tehnic bolus.

„Deci despre ce vorbim aici este sa ne mestecam alimentele, sa le pasam in gura si sa le inghitim”, spune nutritionistul clinic senior Samantha Heller, RD, CDN, de la Universitatea Langone Health din New York.

Alimentele inghitite sunt apoi miscate prin tractul gastrointestinal prin intermediul peristaltismului, in principal contractii musculare mici, conform Institutului National de Diabet si Boli Digestive si Renale (NIDDK). Acest proces „este cel care ajuta la impingerea incet a alimentelor prin esofag”, spune Gitlin.

Esofagul este calea care leaga gatul de stomac, conform Universitatii din Michigan (UM). Si stomacul – un organ muscular creat pentru a mentine alimentele in loc – unde digestia chimica preia in mare masura controlul.

„Digestia chimica implica eliberarea diferitelor substante, numite enzime, din diferite parti ale corpului pentru a descompune macronutrientii specifici in particule absorbabile”, spune Gitlin.

„Asadar, intr-un fel”, spune Heller, „aceasta parte a procesului digestiv este practic desfacerea alimentelor pana la moleculele sale de baza, astfel incat corpul nostru sa poata distribui in mod corespunzator nutrientii catre toate organele si celulele noastre”.

Cu siguranta, cele doua procese nu sunt separate unul de celalalt – atat Gitlin, cat si Heller subliniaza ca, din punct de vedere practic, digestia mecanica si digestia chimica se suprapun.

De exemplu, spune Gitlin, „hrana nu poate fi pur si simplu impinsa prin tractul gastrointestinal doar prin peristaltism”, deoarece o anumita cantitate de digestie chimica are loc in gura chiar si atunci cand alimentele sunt inca mestecate. „Glandele noastre salivare elibereaza amilaza salivara, care ajuta la initierea digestiei carbohidratilor”, spune ea.

Pe de alta parte, chiar si dupa ce mancarea loveste stomacul, „cu siguranta exista inca o sloboala mecanica”, spune Heller.

Stomacul este locul in care digestia chimica este in centrul atentiei.

„Celulele stomacului secreta sucuri gastrice care contin acid clorhidric si pepsina”, spune Gitlin. „Acidul clorhidric ajuta la uciderea oricaror bacterii daunatoare care ar fi putut fi consumate impreuna cu alimentele. [Si] pepsina este o alta enzima care ajuta la descompunerea proteinelor in blocurile lor de constructie, numite aminoacizi”.

Toate alimentele care au fost descompuse de sucurile digestive ale stomacului sunt apoi impinse in intestinul subtire, conform NIDDK, un organ pe care l-ati putea considera un cal de bataie digestiv de 20 de picioare lungime, conform UM.

Odata ajuns acolo, spune Gitlin, „masa a mii de particule minuscule, denumite acum chim, este combinata cu enzime care au fost produse de pancreas pentru a descompune si mai mult carbohidratii si grasimile”.

In plus, spune ea, ficatul elibereaza acizi biliari intr-un segment al intestinului subtire numit duoden, pentru a facilita descompunerea grasimilor. Si „o data prin duoden, cea mai mare parte a digestiei a fost finalizata”, spune Gitlin – atat mecanic, cat si chimic.

In acel moment, spune Gitlin, unele dintre sectiunile ramase ale intestinului subtire isi unesc fortele cu intregul intestin gros pentru a facilita absorbtia si excretia sistemica a tuturor nutrientilor care au fost stoarsi cu succes din pranz.