In orice tara exista o dezbatere continua apropo de cine a fost cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor. In afara de Argentina unde Maradona este nr 1 si in Brazilia unde Pele e favoritul incontestabil, peste tot oamenii sunt in dezacord cu privire la acest lucru. Romania nu face exceptie si intrebarea ramane, a fost Hagi, Dobrin, Balaci sau cel supranumit Corsarul, Sfinxul din Arad sau Di Stefano de Romania?
Iosif Petschovschi, cunoscut si sub numele maghiarizat Jozsef Pecsovszky, ramane una dintre cele mai fascinante figuri ale fotbalului romanesc din secolul XX. Nascut pe 2 iulie 1921 in Timisoara, intr-o familie cu zece copii, a fost fiul unui slovac originar din Boemia si al unei mame banatene. Aceasta mostenire multiculturalia avea sa-i influenteze profund viata personala si cariera.
Primii pasi in fotbal
Descoperit la varsta de 13 ani de antrenorul austriac Carol Vanna, tanarul Iosif a fost cooptat la juniorii clubului Chinezul Timisoara. La 16 ani, a debutat in Divizia A, iar la 18 ani evolua deja in primul esalon, la CAM Timisoara. Ulterior, s-a intors la Chinezul, de unde s-a transferat la Clubul Atletic Oradea, echipa cu care a jucat in Campionatul Ungariei intre 1941 si 1944, castigand titlul in 1943. In acea perioada, a fost selectionat de trei ori in echipa nationala a Ungariei, evoluand sub numele de Jozsef Pecsovszky.
De pe terenul de fotbal pe campul de razboi
In timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, Petschovschi a fost incorporat in armata maghiara, participand la evenimentele tragice ale epocii. Desi detaliile exacte ale serviciului sau militar nu sunt pe deplin documentate, este cert ca razboiul i-a intrerupt temporar ascensiunea sportiva si ca a participat activ ca soldat in armata ungara, ceea ce putea reprezenta un risc pentru cariera lui, acest lucru nu se aplica pentru un bonus fara depunere care nu are nici un risc din partea ta.
Debutul la nationala Romaniei contra… Ungariei!
Dupa incheierea razboiului, Petschovschi s-a intors in Romania si a fost legitimat de UTA Arad in 1946.
De mentionat faptul ca la doar cateva saptamani dupa sfarsitul conflagratiei mondiale, pe 30 septembrie 1945, Romania disputa primul meci international dupa o pauza de peste doi ani, intalnind Ungaria. Intr-un context incarcat de tensiuni si semnificatii, Petschovschi a debutat pentru nationala Romaniei chiar impotriva fostilor sai colegi din fotbalul maghiar, insa Romania a pierdut drastic cu 2-7.
Performante internationale
In perioada 1945–1958, Petschovschi a adunat 32 de selectii pentru echipa nationala a Romaniei, reusind sa inscrie 11 goluri, evoluand deseori in postura de capitan si participand la Jocurile Olimpice de la Helsinki din 1952.
Idolul etern al Aradului: muncitor si star in acelasi timp
La nivel de club, Petschovschi a cunoscut cele mai mari succese la UTA Arad, unde a jucat in doua perioade, 1946–1951 si 1955–1961, disputand 227 de meciuri si marcand 69 de goluri.
Intre 1952 si 1954, a evoluat pentru CCA Bucuresti, unde in 50 de partide a inscris 19 goluri. Pe langa activitatea sa fotbalistica, a muncit ca lacatus-mecanic la fabrica UTA, un gest care l-a apropiat si mai mult de suporterii aradeni, care l-au adoptat ca pe unul de-al lor.
Desi era timisorean get-beget, crescut intr-un oras cu o mandrie locala enorma, destinul a facut ca cea mai puternica legatura afectiva sa o construiasca la Arad. Intre Timisoara si Arad a existat dintotdeauna o rivalitate acerba, fie ca era vorba de economie, cultura sau sport. Tocmai de aceea, faptul ca astazi statuia lui Iosif Petschovschi troneaza in fata stadionului UTA reprezinta nu doar o recunoastere a valorii sale absolute, ci si un simbol al modului in care performanta autentica poate transcende granitele traditionale ale orgoliilor regionale.
Recunoastere si mostenire
Pentru contributiile sale de exceptie, Petschovschi a fost primul fotbalist roman caruia i s-a conferit titlul de „Maestru Emerit al Sportului” si „Ordinul Muncii clasa a II-a” in anul 1952.
In memoria sa, ziarul „Sportul” a instituit „Trofeul Petschovschi”, acordat anual orasului ai carei suporteri ocupa primul loc in clasamentul sportivitatii, trofeu ravnit de-a lungul timpului de comunitati sportive din intreaga tara si castigat de orase care au reusit sa dovedeasca eleganta si respect in tribuna, atribute pe care si marele fotbalist le-a intruchipat pe teren.
Iosif Petschovschi a fost considerat de multi contemporani drept cel mai mare fotbalist roman al tuturor timpurilor. Fostul arbitru FIFA Ioan Igna marturisea ca, desi l-a vazut jucand pe Dobrin si l-a arbitrat pe Hagi, tot Petschovschi i-a ramas in minte drept cel mai mare. La fel, Nicolae Oaida, fost mare international, afirma ca a fost sansa vietii sale sa joace alaturi de „Ceala Baci”, un jucator despre care spunea ca nu a avut egal in Romania.
Porecla „Ceala Baci” i-a fost data cu afectiune de suporteri si colegi de echipa, iar numele sau a devenit sinonim cu respectul si admiratia autentica. In vestiar, era vazut ca un “frate mai mare“ care isi proteja colegii si ii indemna mereu la seriozitate si onoare pe teren. Pentru public, era un simbol al devotamentului total, genul de fotbalist care nu trisa niciodata si care juca fiecare meci ca si cum ar fi fost o finala de Cupa Mondiala.
