UNIUNEA EUROPEANĂ ÎN ERA SOCIETĂŢII INFORMAŢIONALE ŞI GLOBALIZĂRII 

Dan Nica

Introducere

Această lucrare tratează aspectele critice în elaborarea politicilor. În principal se vor face referiri la influenţele schimbărilor din zona UE. Pentru început, se vor puncta câteva oportunităţi şi ameninţări generate de evoluţiile recente. Apoi, atenţia se va îndrepta către barierele potenţialele în interiorul zonei UE. Vor fi discutate implicaţiile tehnologiei asupra acestor bariere, precum şi modalităţile de gestionare a lor.

Este clar că extinderea UE are la bază o decizie mai degrabă politică decât economică (sau financiară). Extinderea UE va duce la apariţia unei noi puteri economice care ar putea concura cu SUA şi Japonia  (un fel de super stat european). În UE toate preţurile produselor sunt în Euro şi nu există nici o protecţie a produselor locale. Aceasta va conduce la o concurenţă sporită şi numai cei mai buni vor supravieţui (statul nu va mai putea proteja companiile „strategice”). Pe de altă parte, piaţa va creşte şi ea. Armonizarea sistemelor de taxe este o altă problemă importantă. Companiile vor trebui să adopte noile reglementări. În UE numai cei mai buni vor supravieţui şi aceasta va duce la un număr crescut de şomeri, (măcar) pe termen scurt. UE va determina de asemenea o egalizare a PIB mediu în ţările membre, acest fapt ajutând companiile din ţările mai sărace. Totodată, va rezulta un mediu economic mai sănătos. Dar poate cel mai important argument în favoarea UE este cel al reducerii substanţiale a riscului asociat tranzacţiilor internaţionale.

Orice companie dintr-un stat al UE va suporta unele costuri ridicate: introducerea noului sistem de contabilitate, învăţarea lui, însuşirea unor noi instrumente financiare (de exemplu PFI). Pe de altă parte, compania câştigă astfel dreptul de a folosi aceste noi instrumente. Concurenţa va creşte şi piaţa se va mări substanţial. Companiile vor putea să-şi vândă produsele la acelaşi preţ oriunde în zona euro. Nu se vor mai lovi de legi protecţioniste care impuneau costuri suplimentare pentru a vinde în străinătate. Forţa de muncă va deveni mai mobilă şi companiile vor putea să aleagă dintre mulţi candidaţi. Pe de altă parte, companiile vor trebui să înveţe să facă faţă diversităţii. Un avantaj substanţial îl constituie riscul minim aferent ratelor de schimb valutar. Dacă o organizaţie face comerţ numai cu ţările din cadrul UE, acest risc ar deveni zero. Vulnerabilitatea din punct de vedere economic nu va dispărea însă. Un concurent american sau japonez puternic va câştiga teren când moneda sa naţională se va deteriora în raport cu euro. Dacă o firmă europeană activează într-o ramură dominată de o altă valută (de exemplu dolarul american) va întâmpina dificultăţi în plus faţă de cele obişnuite (concurenţa): aşa cum ţările europene susţin moneda Euro, similar şi Statele Unite susţin dolarul american. De aceea organizaţiile europene se pot aştepta la riposte mai mult sau mai puţin directe. În această scurtă analiză nu se va ignora dimensiunea culturală: mediul cu risc scăzut va favoriza în special companiile din unele ţări (în care aversiunea la risc este parte integrantă a culturii, iar cultura reprezintă un atu).

Companiile din afara UE mai pot beneficia de o anume protecţie din partea guvernului. Acestea nu sunt nevoite să-şi schimbe practicile contabile. Însă, va fi dificil pentru o astfel de companie să intre pe piaţa UE. Dacă în trecut vindea produse în ţări europene, de acum concurenţii (din cadrul UE) se vor bucura de un avantaj. Gradul de risc nu se va modifica prea mult pentru aceste companii.

În egală măsură este important să luăm în considerare apariţia altor tipuri de bariere. În cadrul UE, toate ţările vor avea legi şi reglementări similare şi drept urmare, cea mai importantă schimbare va viza criteriile pe baza cărora companiile vor decide asupra oportunităţilor de a intra pe o piaţă nouă sau de a investi într-o anumită ţară. Astfel, unele condiţii de ţară, în trecut foarte importante, nu vor mai face diferenţa, în timp ce vor apare altele noi. Toate acestea vor determina o nouă bază concurenţială, în raport cu care unele ţări sunt mai bine poziţionate decât altele.

Globalizare şi competitivitate

Atunci când se discută criteriile de atractivitate, un punct de plecare îl poate constitui analiza comparativă a ceea ce doresc companiile şi ţările.

În UE taxele, reglementările, gradul de autonomie vor fi stabilite la nivelul comunităţii. Aceasta duce la concluzia că resursele, piaţa, furnizorii şi infrastructura vor deveni criterii vitale pentru nivelul de atractivitate al unei ţări.

UE va acţiona în favoarea factorilor globalizării, prezentaţi în tabelul următor, crescând, astfel, gradul de globalizare al majorităţii industriilor.

În acest context se poate concluziona că firmele trebuie să-şi internaţionalizeze activităţile pentru a supravieţui. Mai mult, datorită dimensiunii mari a noii pieţe europene, firmele trebuie să acţioneze rapid, posibile căi fiind creşterea prin achiziţii şi fuziuni în paralel cu (şi facilitate de) adoptarea şi utilizarea intensivă a tehnologiei pe post de „compresor” de timp şi spaţiu.

Avantajele specificului naţional, motivele pentru care o ţară are mai mult succes decât altele într-un anumit domeniu se bazează pe patru atribute ale unui stat, atribute care promovează sau împiedică crearea avantajului competitiv:

·        Condiţii locale – factori de producţie precum forţă de muncă calificată, infrastructură, resurse, cunoştinţe despre piaţă, aptitudini transferabile, strategia naţională, locuri de muncă, educaţia, standardul de viaţă.

·        Cererea – cererea internă, varietatea, segmentele de piaţă, aşteptările.

·        Sectoare conexe – care pot „furniza” profesionişti pregătiţi .

·        Strategie, structură, rivalitate – natura concurenţei interne, condiţiile interne ce determină căile de înfiinţare, organizare şi gestionare a organizaţiilor, ţelurile proprietarilor, proximitatea geografică, cunoaşterea pieţei.

Tehnologia joacă un rol crucial acţionând în acelaşi timp ca un facilitator, dar  şi ca o forţă de presiune pentru schimbare. Luând în considerare factorii globalizării, se poate observa uşor cum tehnologia afectează gradul de globalism al industriilor. Aceasta oferă noi căi de gestionare a afacerii, modificând bazele competiţionale. Tehnologia poate crea cerere pentru noi competenţe (şi pentru educaţie), poate reconfigura relaţia cu sectoarele conexe sau poate introduce noi relaţii de muncă (teleworking). Deci, poate dezvolta sau distruge avantajul competitiv al unei ţări. Pentru a păstra avantajul competitiv, guvernul poate să încerce să cumpere, să  comande sau să  absoarbă noua tehnologie. Cultura locală poate de asemenea să stimuleze sau să frâneze construirea avantajului competitiv.

În industria IT, competitivitatea României este determinată de următorii factori:

Concluzie. În cadrul UE, toate ţările vor avea legi şi reglementări similare, astfel încât unele atribute specifice, importante în trecut, vor deveni puţin semnificative, în timp ce vor apare alte criterii noi. Acest fapt va crea o nouă bază concurenţială, unele ţări fiind mai bine poziţionate decât altele. Este datoria guvernelor să identifice sectoarele în care ţările lor pot obţine un avantaj comparativ solid, şi să ajute la dezvoltarea sa. Această abordare trebuie suplimentată cu acorduri de cooperare între ţări.

Societatea informaţională şi guvernarea UE

Când se discută despre guvernarea UE se poate porni de la identificarea principalele părţi interesate în cazul unei companii internaţionale:

Acest model reliefează importanţa organismelor internaţionale (cele europene inclusiv). În stabilirea cadrului legal, se poate observa o putere sporită a forurilor internaţionale. Directivele europene sunt create pentru a impune condiţii similare în cadrul UE, permiţând adaptare locală, şi pot fi văzute din exterior drept constrângeri (sau bariere de intrare). Din perspectiva unei ţări, aceste constrângeri sunt acceptabile, luând în considerare beneficiile oferite de statutul de stat membru. În plus, refuzul de a accepta reglementările europene ar rezulta în bariere economice.

Dacă suveranitatea se defineşte ca fiind capacitatea de a exercita control fără amestec extern, atunci statul naţional suferă clar o descreştere a suveranităţii. Guvernele trebuie să recunoască şi să lucreze în condiţiile în care majoritatea problemelor econimice, financiare şi comerciale se definesc într-o largă măsură în termeni internaţionali.

Rămân prea puţine chestiuni pur „domestice”. Concurenţa pentru investiţiile internaţionale - încurajate de activităţile şi mobilitatea firmelor multinaţionale - se traduce prin faptul că o mare parte din politicile tradiţional interne, precum educaţia şi specializarea, taxarea, protecţia socială, reglementările economice, sau legislaţia muncii, au devenit internaţionale. Preocupările europene cu privire la aşa-zisul „dumping social” exemplifică această dinamică. Chiar şi administraţia publică a unei ţări îi priveşte şi pe parteneri pentru că afectează eficienţa şi eficacitatea politicilor. Concluzia este că trebuie crescut gradul de armonizare a politicilor în raport cu tendinţele principalilor parteneri comerciali.

Există câteva domenii pe care guvernele chiar nu le pot controla. Tehnologia informaţiei a eliminat capacitatea ţărilor de a se izola de lumea înconjurătoare. Controlul va fi dificil, dacă nu imposibil de exercitat datorită revoluţiei informaţionale care a democratizat accesul la tehnologie. Un rezultat important este că libertatea cuvântului şi libertăţile civile devin treptat internaţionale.

Răspunsurile guvernelor la globalizare sau căutarea de soluţii comune la dilemele legate de politicile globale afectează şi mai mult suveranitatea. Participarea la organizaţiile internaţionale sau adoptarea de acorduri internaţionale limitează opţiunile strategice aflate la îndemâna guvernelor. Se pot cere modificări chiar şi la politicile şi practicile interne împământenite şi preţuite.

Guvernele trebuie, de asemenea, să se adapteze pentru a tine pasul cu transformarea de la era industriala la era informatiilor. In loc sa se bazeze pe servicii publicede tip centralizat distribuite prin canale  verticale caracteristice societăţii industriale, cetăţenii şi organizaţiile din ziua  de azi aşteaptă de la guverne- administraţii să îmbunătăţească serviciile publice , eficienţa acestora şi să realizeze economii,  să promoveze competitivitatea in noua economie.

Guvernele vor conduce transformarea spre era digitala. Organizatiile din sectorul public vor trebui sa-şi adapteze relaţiile cu cetătenii, mediul de afaceri, personalul angajat şi alte instituţii publice.. Intr-adevăr, guvernele se află în poziţia unică de catalizator al schimbărilor.  Implementarea societătii informaţionale este soluţia pe care trebuie să o adopte tările membre  pentru fluidizarea circulaţiei informaţiilor prin promovarea iniţiativei e-government pe tot arealul UE.

Obţinerea avantajelor oferite de modelul societăţii viitorului- Societatea Informaţională- pune în faţa UE probleme de maximă prioritate şi urgenţă: crearea unui nou cadru de reglementări, promovarea unei noi culturi şi a spiritului de întreprinzător, obţinerea poziţiei de lider în noile tehnologii, educarea şi instruirea cetăţenilor şi implementarea unor noi metode de business.     

Strategia Uniunii Europene in ceea ce priveste “Societatea informationala” a fost stabilita prin promovarea initiativei planului de actiuni eEurope care are urmatoarele obiective:

1.      Acces la internet mai rapid, mai ieftin şi mai sigur

Acces la internet mai rapid şi mai ieftin

Piaţa europeană investeşte deja intens în noi reţele, într-un mediu concurenţial. Totuşi, unele regiuni mai îndepărtate şi mai puţin dezvoltate nu posedă în egală măsură acces la reţelele moderne de comunicaţii. De aceea, ar trebui depuse eforturi pentru a:

·        reduce semnificativ tarifele de acces la internet până la nivelul cel mai de jos practicat la scară mondială prin reînviorarea concurenţei şi standardizare clară în spaţiul european şi naţional

·        reduce preţurile la liniile închiriate prin intensificarea concurenţei şi asigurarea implementării lor

·        încurajează dezvoltarea infrastructurii informaţionale şi a proiectelor, cu precădere în regiunile defavorizate, cu spijinul finanţărilor publice unde este cazul, şi fără a afecta concurenţa

Internet mai rapid pentru cercetători şi studenţi

Reţelele de mare viteză vor crea noi posibilităţi pentru învăţarea colaborativă şi pentru cercetare, în şi între sectorul public şi cel privat. Odată cu internetul mai rapid, se profilează un nou concept în IT- reţele pe infrastructură internet. Conceptual, ideea se referă la ‘reţeaua globală’. Acţiuni ce concură la aceasta:

·        reţelele naţionale de cercetare  trebuie dezvoltate pentru a permite cercetătorilor şi studenţilor din toată Europa să beneficieze de reţele cât mai puternice

·        acces la internet de mare viteză şi intraneturi trebuie asigurate în universităţi

Securizarea reţelelor şi promovarea cartelelor inteligente

În vederea creşterii încrederii populaţiei în utilizarea serviciilor electronice, ţările europene vor acorda o mare atenţie asigurării securităţii aplicaţiilor pe reţele prin utilizarea cartelelor inteligente, atât în sectorul public cât şi în cel privat. Cartelele inteligente vor fi folosite pentru securizarea accesului electronic la serviciile medicale, plăţi electronice, acces mobil Internet, servicii de transport public, telefoane publice, încasarea electronică a taxelor şi impozitelor.

2.      Investiţii în resurse umane şi competenţe

Tineretul european în era digitală

Orice cetăţean va trebui să posede aptitudinile necesare pentru a trăi şi a munci în noua societate informaţională. Sistemele educaţionale şi de training europene trebuie să se adapteze societăţii bazate pe cunoaştere. Măsuri concepute pentru a oferi tuturor elevilor posibilitatea de a stăpâni tehnologia digitală la finalizarea studiilor:

·        asigurarea disponibilităţii serviciilor suport şi resurselor educaţionale pe internet, a programelor electronice de învăţământ pentru profesori, elevi şi părinţi( de exemplu acces pentru copii dezavantajaţi, acces la patrimoniul cultural în formă digitală, materiale multimedia în diferite limbi, colecţii de practici bune de urmat)

·        adaptarea programei şcolare pentru a include noi metode de învăţare, tehnologii informaţionale şi comunicaţionale

·        conectarea progresivă a şcolilor la reţelele de cercetare

·        pregătirea  tuturor profesorilor pentru utilizarea tehnologiilor digitale

Munca în economia bazată pe cunoaştere

Atingerea nivelului maxim de angajare a forţei de muncă va necesita o transformare radicală a organizării muncii pentru a profita de posibilităţile oferite de noua economie. Această transformare presupune:

·        a oferi forţei de muncă şansa de a deveni cunoscătoare în domeniul digital prin învăţare continuă

·        a concepe o diplomă recunoscută la nivel european care să ateste competenţe de bază în domeniul tehnologiei informaţiei

·        a spori numărul centrelor de pregătire în domeniul tehnologiei informaţiei şi a cursurilor de specialitate, promovând egalitatea dintre sexe

Participarea tuturor la economia bazată pe cunoaştere

O atenţie specială va fi canalizată către eliminarea barierelor accesului la informaţie. Adoptarea standardelor de accesibilitate a produselor tehnologiei informaţiei (“Design pentru toţi”) va îmbunătăţi gradul de utilitate şi integrare socială a persoanelor cu nevoi speciale.

3.      Stimularea utilizării Internet

Accelerarea reglementării comerţului electronic prin:

·        adoptarea legislaţiei UE cu privire la dreptul de autor, marketingul activităţilor financiare la distanţă, plata electronică şi jurisdicţie

·        înfiinţarea de pieţe electronice pentru achiziţiile sectorului public

·        sporirea încrederii consumatorilor prin adoptarea unui cod comportamental al furnizorilor pe internet, prin dezvoltarea unor regulamente proprii şi a unor foruri de mediere, prin stimulente acordate consumatorilor şi prin înfiinţarea unui forum online

·        stabilirea de criterii şi transparenţă

Guvernare online: acces electronic la serviciile oferite de autorităţile publice

Conceptul de guvernare electronică poate transforma vechea organizare a sectorului public, oferind servicii mai rapide şi mai receptive, sporind eficienţa, scăzând costurile, impunând transparenţă şi accelerând procesele administrative standard. Această idee implică în mare:

·        disponibilitatea electronică a datelor esenţiale din domeniul legislativ, administrativ, cultural, mediului înconjurător şi informaţii despre trafic

·        simplificarea procedurilor administrative cu privire la sectorul de afaceri prin adoptarea formatului electronic

·        regularizarea folosirii semnăturii electronice în sistemul public

Îngrijirea sănătăţii online

Activitatea principală în acest domeniu constă în dezvoltarea unei infrastructuri orientate către utilizator, a unor sisteme interoperabile validate pentru educaţia cu privire la sănătate, prevenire şi îngrijire medicală. Măsurile includ:

·        asigurarea existenţei unei infrastructuri la îndemâna furnizorilor primari şi secundari de servicii medicale, incluzând reţele regionale

·        dezvoltarea unor tehnologii şi reţele de evaluare a datelor în domeniul sănătăţii

Conţinut digital european pentru reţelele globale

Principalele provocări sunt adoptarea de noi tehnologii pentru crearea de conţinut, asigurarea accesibilităţii de durată şi dezvoltarea de noi servicii. Alte obiective importante includ managementul conţinutului european şi sprijin  crescut pentru cooperarea între comunităţile educaţionale. Printre acţiunile în această direcţie se numără:

·        lansarea unui program pentru stimularea dezvoltării şi utilizării conţinutului digital de factură europeană în reţelele globale şi promovarea diversităţii lingvistice în cadrul societăţii informaţionale, incluzând acţiuni de sprijinire a expolatării informaţiilor din domeniul public

·        crearea unui mecanism de coordonare a programelor de digitalizare în Europa

Pentru ca societatea informaţională să se dezvolte cu succes, este vital necesară o schimbare culturală în tot spaţiul european. Viaţa şi munca în societatea bazată pe cunoaştere implică redefinirea sistemului educaţional, reorganizarea relaţiilor de muncă şi construirea unei viziuni comune. Societatea viitorului se va baza pe un proces de învăţare continuă şi pe eforturile conjugate depuse în vederea formării unei mentalităţi europene unice.

Iniţiativa e-Government are patru mari componente:

·        interacţiunea dintre Guvern/Administraţie şi Cetăţean (G2C)

·        interacţiunea dintre Guvern/Administraţie şi mediul de afaceri( G2B)

·        interacţiunea dintre Guvern/Administraţie  şi angajaţii acestora (G2E)

·        interacţiunea dintre diferite instituţii ale Guvernului şi Administraţiei Publice (G2G).

Pentru a funcţiona eficient, “guvernarea electronică” necesită o infrastructură de comunicaţii adecvată precum şi asigurarea securităţii necesare furnizării de servicii publice în format electronic. Eficacitatea “guvernării electronice” va fi determinată de încrederea cetăţenilor şi a mediului de afaceri în utilizarea Tehnologiei Informaţiei. “e-Government” se bazează pe interoperabilitatea dintre sisteme şi eficientizarea costurilor datorită reutilizării componentelor şi practicilor. Iniţiativa e-government creează oportunităţi pentru:

·        furnizarea de servicii publice electronice integrate. Acest fel de servicii facilitează de fapt realizarea de tranzacţii dintr-un singur punct de acces în loc de a trece pe la diferite ghişee sau diferite site-uri Web.

·        eliminarea discrepanţelor de cultură digitală. Prin diferite programe de creare a culturii informaţionale guvernele pot inlesni accesul la noua tehnologie si tinerilor sau chiar persoanelor în vârstă

·        acumularea continuă de cunoştinţe. Capacitatea diferitelor instrumente de educare sofisticate de a furniza  informaţii către persoane care doresc să-şi îmbunătăţească cunoştinţele preluate in timpul anilor de studii şcolare proces numit e-learning

·        reconstruirea relaţiilor guvern-populaţie. Noua tehnologie va furniza servicii către fiecare cetăţean, într-o manieră personalizată, astfel încât populaţia să îşi recâştige încrederea în sectorul public.

·        încurajează dezvoltarea economică. Guvernele pot ajuta mediul de afaceri să dezvolte tranzacţii on-line şi să iniţieze afaceri în zone raspândite pe tot globul fără a periclita conexiunea cu consumatorii.

·        stabileşte politici şi reglementări. Societatea informaţională are multe componente ce trebuie să trezescă interes şi încredere utilizatorilor deci trebuiesc reglementate: identificarea şi autentificarea digitală a cetăţenilor, protecţia datelor, combaterea fraudei electronice, reglementarea e-commerce şi e-taxation.

·        crearea unei forme de guvernare participativă. Procese de tip e-referendum prin care se supune atenţiei şi votului public probleme de interes local sau naţional reprezintă un exemplu de act democratic

Implementarea reuşită a unor proiecte de e-government este reliefată de următoarele atribute:

·        sisteme deschise şi universale - administraţia este deschisă pentru ca serviciile oferite sunt bazate pe standarde Internet şi pot fi accesate de oriunde şi de către oricine.

·        sisteme orientate către consumator - prin sisteme de management al relatiilor guvern-cetăţean se pot analiza informaţiile aşteptate de populaţie şi apoi livra servicii de calitate

·        servicii integrate - procesele de afaceri nu au restricţii şi bariere geografice astfel încât toate organizaţiile apar ca un sistem integrat complet

·        parteneriat public-privat - este de preferat, pentru urgentarea implementării de portaluri guvernamentale să se formeze parteneriate public-privat cu rezultate benefice pentru ambele părţi.

      România şi societatea informaţională

România a participat la elaborarea planului de acţiuni eEurope+ şi a consimţit ca alături de celelalte ţări candidate să contribuie la dezvoltarea Societăţii Informaţionale Europene.

Societatea Informaţională va avea un impact pozitiv asupra economiei româneşti prin contribuţia adusă la creşterea productivităţii, la eliminarea inegalităţilor, la diminuarea şomajului, la creşterea calităţii sistemului educaţional şi la utilizarea inovaţiei în activitatea productivă.

Pentru a implementa cu succes Societatea Informaţională în România, este necesară existenţa unei infrastructuri de comunicaţii, sunt necesare  noi abilităţi pentru ca oamenii să poată  juca un rol activ în era digitală şi este necesar un nou comportament . Astăzi Internetul deschide o eră de intensă creativitate şi cu o mare competiţie între idei. Societatea Informaţională solicită minţi ascuţite, un spirit inovator, deschidere şi viziune.

Construcţia Societăţii Informaţionale presupune existenţa unui sector al Tehnologiei Informaţiei şi al Comunicaţiilor bine dezvoltat, investiţii semnificative în acest sector precum şi răspândirea utilizării Internetului şi dezvoltarea comerţului electronic.

Anul acesta,  prin HG271/2001, a fost înfiinţat Grupul pentru promovarea Tehnologiei Informaţiei( GPTI). Acest grup este condus de Primul Ministru al României şi este alcătuit din “e-miniştri”, adică acei miniştri care prin responsabilităţile pe care le au contribuie în mod determinant la utilizarea pe scară largă a Tehnologiei Informaţiei. GPTI are rolul de a coordona şi integra sisteme informaţionale cross-sectoriale ce utilizează Tehnologia Informaţiei.

Implementarea Societăţii Informaţionale nu este doar în responsabilitatea Guvernului. Sectorul privat, mediul academic şi cetăţenii au un rol activ prin participarea la elaborări de strategii, la implementarea acestora precum şi la acordarea de feedback în urma utilizării Tehnologiei Informaţiei.

Priorităţile României pentru a realiza trecerea la Societatea Informaţională sunt următoarele:

·        Modernizarea Administraţiei Publice şi a serviciilor publice,

·        Îmbunătăţirea calităţii vieţii prin utilizarea tehnologiei informaţiei: sănătate, mediu, transport,

·        Dezvoltarea sectorului Tehnologiei Informaţiei,

·        Dezvoltarea forţei de muncă pentru Societatea Informaţională,

·        Adaptarea sistemului educaţional şi dezvoltarea de conţinut digital.

Pentru implementarea planului de acţiuni eEurope+, care are termen de realizare sfârşitul anului 2003, România a întreprins acţiuni menite să contribuie la apropierea de obiectivele propuse.

În vederea pregătirii tineretul român pentru era digitală, Guvernul României a aprobat anul acesta proiectul pentru intorducerea a 500.000 de calculatoare în şcoli şi licee. Aceste calculatoare vor fi echipate cu software educaţional şi vor avea acces la Internet. Prin această măsură, Internetul şi multimedia vor pătrunde în şcoli, contribuind astfel la adaptarea sistemului educaţional la era digitală.

Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologia Informaţiei, prin acţiunile întreprinse în anul 2001, a contribuit la creşterea competiţiei în vederea reducerii preţurilor de comunicaţii şi în scopul creşterii numărului de opţiuni pentru accesarea serviciilor publice în format electronic de către cetăţeni.  Pentru a asigura acces mai ieftin la Internet, MCTI a lansat anul acesta proiecte pilot pentru realizarea de info-kisk-uri şi centre multimedia pentru cetăţeni. Astfel, cetăţenii ce nu îşi pot permite a avea un calculator acasă, vor putea accesa tehnologia informaţiei în locuri publice, special amenajate. De asemenea, preţul comunicaţiilor pentru accesul la Internet este 50% din tariful unei convorbiri telefonice normale.

Pentru accelerarea introducerii comerţului electronic , MCTI a iniţiat în acest an un pachet legislativ, care va contribui la realizarea cadrului legislativ necesar pentru utilizarea pe scară largă a mijloacelor electronice de către mediul de afaceri şi cetăţeni.

Astfel, începând cu luna iulie 2001 este în vigoare legea semnăturii electronice  care implementează Directiva 2000/31/CE. Guvernul României a aprobat de asemenea în acest an proiectul de lege a  comerţului electronic care implementează Directiva 99/93/CE şi care se află în dezbateri în Parlament, legea pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţia a acestor date care implementează Directiva 97/66/CE şi legea pentru prelucrarea datelor şi protecţia vieţii private în sectorul telecomunicaţiilor care implementează Directiva 95/46/CE. Aceste ultime două legi au fost promulgate de Preşedintele României şi vor intra în vigoare din momentul publicării lor în Monitorul Oficial.

MCTI a lansat anul acesta o serie de proiecte pilot care au ca obiectiv principal încurajarea utilizării comerţului electronic. Astfel, proiecte ca piaţa virtuală (e-market), sistem electronic de achiziţii publice (e-procurement), transmiterea facturilor fiscale utilizând tehnologie Web (WebInvoices), transmiterea bilanţurilor agenţilor economici către Ministerul de Finanţe prin intermediul Internetului vor contribui la creşterea volumului de activităţi comerciale ce se desfăşoară prin intermediul mijloacelor electronice.

România a aderat anul acesta la programe comunitare ca eContent şi Safer Internet Action Plan, care pot sprijini ţara noastră în crearea unui mediu Internet mai sigur şi la crearea de conţinut digital.  Banca Mondială a acordat României un “grant” în anul 2001  în vederea identificării stadiului de pregătire a sectorului public şi a celui privat pentru a trece la economia digitală (eReadiness). Studiul va fi finalizat în prima jumătatea a anului 2002.

Pentru asigurarea unui Internet mai rapid pentru cercetători şi studenţi în scopul asigurării cooperării în vederea învăţării şi a lucrului în Societatea Informaţională, România participă la programele Comunităţii Europene GEANT şi IST.

In vederea promovării smart cardurilor pentru acces electronic securizat, MCTI a lansat anul acesta un proiect pilot pentru identificarea unică a funcţionarilor publici din cadrul MCTI prin intermediul smart cardurilor. Casa Naţională pentru asigurări de sănătate şi Casa asigurărilor de sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti au început modernizarea sistemului informaţional şi introducerea smart cardurilor în domeniul sanitar.

În scopul includerii persoanelor cu handicap în Societatea Informaţională, MCTI va adopta în anul 2002 iniţiativa WAI (Web Accessibility Initiative) care defineşte un standard pentru portalurile de informaţii publice, astfel încât acestea să fie disponibile şi persoanelor cu handicap.

MCTI a lansat anul acesta un proiect pilot e-referendum pentru a se consulta cu mediul de afaceri şi cu cetăţenii vis-à-vis de deciziile pe care le ia.

Pentru modernizarea procesului de guvernare prin mijloace electronice, cunoscută sub denumirea de “e-government”, România participă la programul comunitar  IDA.

România a întreprins demersuri pentru a crea Portalul Guvernamental care va oferi cetăţenilor un mod simplu, sigur şi rapid de a accesa prin Internet o întreagă gamă de servicii publice. Portalul Guvernamental nu va înlocui contactul direct cu furnizorii de servicii publice. El va oferi cetăţenilor opţiuni pentru modalitatea de a accesa serviciile guvernamentale.

Pentru oferirea serviciilor publice în format electronic, România urmează cadrul pe patru nivele propus de Comunitatea Europeană :

·        Nivelul I: diseminarea informaţiei publice prin mijloace electronice

·        Nivelul II: interacţiune unidirecţională – descărcarea de formulare

·        Nivelul III: interacţiune bi-direcţională – procesarea formularelor, autentificare

·        Nivelul IV: tranzacţii online – livrări de bunuri şi servicii, plăţi electronice, etc

Proiectele pilot lansate de MCTI în anul 2001, se încadrează în lista serviciilor publice de bază propuse de Comunitatea Europeană, ca fiind absolut necesare pentru implementarea conceptului de “e-government”:

Servicii publice pentru cetăţeni

·        Taxele pe venit: declaraţie, notificare

·        Servicii online de căutare a unui loc de muncă prin intermediul oficiilor de muncă

·        Contribuţii la securitatea socială

·        Documente personale (paşaport, licenţe pentru conducătorii auto)

·        Înmatricularea maşinilor

·        Cerere pentru obţinerea autorizaţiilor de construcţie

·        Declaraţii către poliţie

·        Biblioteci publice

·        Certificate de naştere, căsătorie: cerere şi livrare

·        Înscriere la universităţi/facultăţi

·        Notificarea schimbării de domiciliu

·        Servicii legate de sănătate

Servicii publice pentru mediul de afaceri

·        Contribuţie socială pentru angajaţi

·        Taxe ale corporaţiei: declarare, notificare

·        TVA: declarare, notificare

·        Înmatricularea unei noi companii

·        Transmiterea de date către oficiile de statistică

·        Declaraţii vamale

·        Permise legate de mediu

·        Achiziţii publice

“E-government” va contribui la modernizarea Administraţiei Publice locale şi centrale. Pentru modernizarea Administraţiei Publice locale, Guvernul României a aprobat în luna septembrie 2001, strategia “e-Administraţie”, care este parte integrantă a componentei G2C din “e-government”.

Trecerea la “e-government” este măsurată pe baza a două categorii de indicatori:

·        procentajul serviciilor publice de bază furnizate prin mijloace electronice

·        utilizarea de către public a serviciilor publice prin mijloace electronice în scopul informării sau a completării de formulare

România este semnatară a declaraţiei politice de implementare a “e-government”, agreată de miniştrii statelor membre şi ai statelor candidate la 30 noiembrie 2001, la Brussels. Prin această declaraţie ţările semnatare au aprobat realizarea unui Portal European care să asigure accesul oricărui cetăţean al Europei, prin intermediul mijloacelor electronice,  la serviciile publice de bază. 

Intr-un studiu realizat de World Markets Research Centre în luna octombrie 2001, cu privire la stadiul de implementare a conceptului de “e-government”, România a obţinu un procentaj de 30.7%, faţă de SUA cu 57.2%, Franţa cu 40.1%, Germania cu 40.6%, Anglia cu 47.1% şi Suedia cu 29.4%. Criteriile după care a fost realizată această evaluare sunt: servicii online, publicaţii, baze de date online, polici de protecţie a datelor cu caracter personal, politici de securitate, accesibilitatea pentru persoanele cu handicap.

Tot în luna noiembrie 2001, România, împreună cu Iugoslavia, Republica Macedonia (FYROM), Albania, Cipru şi Grecia a semnat un Memorandum of understanding pentru implementarea conceptului de “e-government”. Acţiunile agreate cu ocazia semnării acestui memorandum sunt: crearea prin mecanisme sigure a unei reţele digitale interguvernamentale între părţi, crearea unui portal global pentru toate ţările participante, cu legături către siteurile guvernamentale şi informaţiile de interes comun, depunerea de eforturi comune în vederea implementării unei abordări unitare a problemei documentelor electronice cu caracter administrativ de interes transnaţional, interconectarea administraţiilor publice, crearea de site-uri pentru traduceri, protecţia datelor-securitate.

În calitate de angajator, Guvernul îşi va putea îmbunătăţi eficienţa managementului intern, va putea reduce costurile administrative, şi va putea determina apariţia unei noi culturi “e-government” prin utilizarea mijloacelor electronice în comunicarea şi tranzacţiile pe care le are cu angajaţii săi, funcţionarii publici (G2E).

Pentru a implementa eficace şi eficient Societatea Informaţională în România există o gândire strategică bine definită şi au fost realizate testări prin proiecte pilot în anul 2001, care vor fi ulterior replicate la nivel naţional după aprobarea de către GPTI .

Paşii întreprinşi în 2001 de România, nu sunt suficienţi pentru realizarea obiectivelor din eEurope+, dar reprezintă dovada voinţei politice şi a capabilităţilor României de a se integra în Societatea Informaţională Europeană. Astfel, România va participa activ la fluxul de informaţii internaţional.

Societatea Informaţională nu necesită doar o schimbare tehnologică, dar şi una economică şi culturală. Pentru a avea succes în implementarea Societăţii Informaţionale, este nevoie deci de viziune, de utilizarea noilor tehnologii, de angajament, de finanţări şi de un parteneriat activ între sectorul public, sectorul privat, societatea civilă şi mediul academic şi, bineînţeles, Comunitatea Europeană.